Psihonautice cotidiene

Pacientul anaclitic – Bebelusul psihanalitic

Pacientul anaclitic – Bebelusul psihanalitic 150 150 gabi

‘Pacientul anaclitic’ sau pacientul care sufera o tulburare cu origine in anaclitic este pacientul a carei relatie de obiect a ramas centrata pe celalalt intr-o dependenta anaclitica (a se sprijini pe celalalt) – adictiva.

Este o patologie sub spectrul careia se gasesc: tulburarea de personalitate narcisica, tulburarea de personalitate borderline, depresia anaclitica, tulburarea psihosomatica, dizarmonia hiperkinetica, adictia…..dar relatia intre aceste concepte nu face obiectul prezentarii de astazi.

Psihopatologie

Subiectul nu a avut acces la Oedip si astfel nu l-a ‘rezolvat’ niciodata.

Relatia cu obiectul a ramas centrata pe celalalt, intr-o dependenta anaclitica (sa ne amintim ca termenul de anaclitic deriva din ‘Anlehnung’ – a sta pe/a se sprijini pe) – adictie!!

In aceasta relatie pacientul incearca satisfacerea celuilalt pentru a fi bine cu el si astfel are senzatia propriei existente.  Astfel subiectul are impresia unui ‘fals control’ asupra celuilalt (asupra sa pana la urma) si o senzatie de ‘falsa autonomie’. Aceasta miscare este facuta pentru a evita sentimentul de gol si abandon.

Ceea ce produce aceasta ‘fixatie’ este o rana narcisica precoce derivata din relatia initiala cu o mama care isi joaca frustrarile si nevoile in relatia cu propriul copil, respectiv cu un eu neformat si fragil (focusata pe ea….dar prezenta).

Ceea ce simte pacientul este o puternica anxietate de abandon. Pe de alta parte, neatingand Oedipul, acest tip de pacient nu simte vinovatie si nici anxietate de castrare.

Pacientul dezvolta mecanisme de aparare arhaice: proiectie, idealizare, negare, clivaj, trecere la act, impulsivitate, identificare proiectiva, control omnipotent.

Multi autori au descris aceasta stare ca o deformare a eului care ajunge sa functioneze ca o coabitare fericita a unei parti adaptate, cu oarece independenta si o alta anaclitica (fragila), pseudo-separata de obiect (dependenta).

Starea de ambivalenta este cumva caracteristica acestor pacienti: in aceasta stare incercarea de a-l tine pe celalalt aproape (de a-l multuimi, controla, a-i face pe plac) se face pe seama pierderii proprii autonomii. Asta determina sentimente de ura si iubire, dorinta si respingere/frica fata de acelasi obiect, in acelasi timp.

Astfel, orice decompensare a unui pacient aflat in aceast tip de organizare va conduce la o patologie depresiva de tip anaclitic (adica cu mecanisme preoedipiene). Nevoia sa de a fi iubit, reconfortat il pune intr-o pozitie de dependenta fata de celalalt. Daca acesta esueaza in a-i oferi asta se creeaza o situatie catastrofica de abandon (sevraj anaclitic).

Intre trauma initiala si trauma declansatoare a decompensarii depresiv anaclitice individul are aparenta unui adolescent adultoform (un copil, adolescent, tanar deosebit, maturizat, genial, sclipitor, diferit etc) – este un salt peste Oedip care are forma unei perioade de pseudolatenta fara sfarsit. Pacientul este paralizat in crestere, nu reuseste sa se maturizeze, nu este autonom (desi are un fals self care da aparenta de autonomie), este incapabil sa traiasca singur, este un dependent instabil si hiperkinetic (hiperactiv), cu o mare vulnerabilitate psihosomatica.

Suferinta pacientului se transforma intr-un fel de cult adeziv fata de obiectul ‘pierdut’, fara putinta si dorinta de a investi energia sa vitala in alte obiecte. Conflictul sau intern se duce intre propriul sine si cel fuzionat cu sinele celuilalt.

Ca o consecinta a ne atingerii stadiului sexual exista o negare a sexualitatii, a reprezentarilor sexuale si a tot ceea ce ar putea avea de-a face cu conflictul oedipian. Astfel parintii sunt considerati echivalenti unul cu celalalt sau deosebiti din prisma unor calitati precum unul bun si unul rau sau unul dominant si altul dominat. Posibilii parteneri sexuali sunt investiti cu alte ‘scopuri’.

Tot ca o consecinta a inexistentei unei organizari oedipiene propriu zise nu exista anxietate de castrare si nici angoasa de anihilare, de pierdere a coerentei interne sau de dizolvare intr-o alienare psihotica (acest lucru ii conduce catre experiente psihotice cu multa usurinta..droguri, ritualuri, religii….).

Clinica si diagnostic

Este dificil sa aflam daca aceasta lipsa corespunde unei traume reale dar existenta sistemului de aparare pus in actiune ne face sa presupunem existenta sa.

Din punct de vedere clinic se observa doua tipuri de tulburari foarte diferite (care mai degraba se afla intr-un continuum, se intalnesc impreuna in diverse grade), pe de-o parte este retragerea afectiva (autism…) si pe de alta parte se afla dizarmoniile fixe si non evolutive.

Cateva forme clinice:

– Adictie. Este pacientul dependent clasic…cu istorie veche de adictie, cu tot ce inseamna asta. De obicei este pacientul care consuma substante inhibitoare (cu rol de pansament) gen alcool, opiacee si care este clientul fidel al serviciilor de asistenta (fie tratamente substitutive fie clientii comunitatilor terapeutice);

– Tulburare de personalitate borderline ‘vera’: pacientul cu numeroase adictii (chiar si stimulente), comportament antisocial marcat (condus sub influenta substantelor, nerespectarea legilor…), probleme juridice, numeroase tentative de suicid, violenta, automutilare (tatuaje, taieturi).

– Dizarmonii mai mult sau mai putin fixe si non evolutive….fosti pacienti cu autism sau ADHD in copilarie. In aceeasi catgorie se gasesc si pacientii cu istoric de copii deosebiti/speciali (fie geniali, fie problema).

Un diagnostic structural este dificil, mai degraba am putea vorbi despre un diagnostic in evolutie (sau mai bine spus de non evolutie).

O descriere dinamica este de asemenea dificila: dimensiunea conflictuala este de cele mai multe ori absenta, ceea ce se poate observa este o munca continua de a umple sau circumscrie defectul narcisic…

Ceea ce ne permite in aceste conditii sa intelegem un astfel de caz este descrierea economica…..cathexisurile sale sunt heterogene, ambivalente, scindate. Acest copil depinde de obiectele fata de care s-a identificat intr-o forma primitiva ceea ce determina o forma de incorporare/ingurgitare fara a le putea integra ca obiecte oedipiene (diferite, separate, de sine statatoare)……..”ca galusca nemestecata”.

Terapie

In astfel de strucrturi deficitul narcisic impune proiectia unui Eu Ideal arhaic si megalomanic a carui traducere clinica va fi fie un ‘transfer idealizat’ fata de terapeutul/parinte fie construirea unui sine grandios si dezvoltarea unui ‘transfer in oglinda’ fata de terapeut, cu cele doua forme ale sale cel gemelar, fuzional si cel in oglinda propriu zis.  (Kohut).

Mentinerea legaturii transferentiale cu acesti pacienti este dificila deoarece, in ambivalenta, este o parte de respingere a obiectului (cand iubirea este doar pentru sine).

Contratransferul necesita o atentie aparte in lucrul cu acest gen de pacienti deoarece trebuie manifestata o mare disponibilitate pentru a satisface cererile de afect si protectie ale pacientului, continere si empatie dar si acceptarea nevoii pacientului de a fi in centrul atentiei si si de a se considera ‘buricul pamantului’. De asemenea pot aparea momente de mare agresivitate…mai ales in evolutia terapiei cand pacientul incepe sa-l considere pe terapeut ca obiect independent.

Alte elemente de contratransfer: contraidentifcarea, fixatii contratransferentiale cronice, stare de preocupare intense, seductia si fortarea sexualului (Kernberg).

Pedagogia bat-o vina!

Pedagogia bat-o vina! 150 150 gabi

Pedagogia si sistemul de invatamant actuale constituie una din cauzele principale ale defectelor caracteriale, bolilor mentale, nevrozelor si psihozelor viitorilor adulti care trec prin aceste sisteme. Pedagogia cultiva negarea emotiilor, a creativitatii, a propriilor idei. Pedagogia obliga copilul sa se minta, sa nege ceea ce stie sau simte.

Principiile pe care se bazeaza pedagogia actuala sunt greu de definit sau inteles. Ceea ce este clar este ca se aseamana foarte mult cu minciuna! Spre deosebire de minciuna clasica in care cineva ascunde adevarul pedagogia este perversa…..obliga copilul sa se minta singur! Astfel, sentimentele si ideile proprii sunt obligate sa se ‘ascunda’ in inconstient si astfel copilul reuseste sa fie ‘integrat in scoala’. Dar faptul ca aceasta fiinta reuseste sa se adapteze la cerintele scolii nu inseamna ca trairile, ideile, sentimentele sale dispar ci doar se multiplica, concentreaza intr-un soi de personalitate distincta ascunsa in profunzimile sinelui…(sine ale carui dorinte, nevoi, fantezii intra in contradictie cu cerintele sistemului de invatamant).

Plecand de la intelegerea psihanalitica a fiintei umane, postulata de  Freud, argumentul pedagogiei ca prin mecanismele sale reuseste sa nimiceasca egoismul nu este decat o ipocrizie fara margini!!!!

Psihanaliza nu insoteste omul catre taramul desfranarii totale a instinctelor egoiste si a hedonismului inconstient si incompatibil cu o societate functionala ci catre o intelegere a motivelor inconstiente care se afla in spatele unei actiuni si astfel genereaza posibilitatea controlului acestor impulsuri, odata ce au devenite constiente.

….pedagogia trebuie sa se bazeze pe intelegere, pe adevar, pe autentic si nu pe dogma!

 

Inspirat din Ferenczi Sandor

 

Cum ne alegem obiectul dorintei sexuale….

Cum ne alegem obiectul dorintei sexuale…. 150 150 gabi

 

In 1914, in textul sau Introducere in narcisim, Freud face distinctia intre doua tipuri de alegeri ale obiectului sexual, unul de tip anaclitic si altul de tip narcisic.

In primul caz alegerea obiectului sexual este asociata cu acele obiecte care au putinta de a produce trairi satisfacatoare. Spune Freud „primele satisfactii sexuale sunt experiente traite in timpul satisfacerii functiilor vitale necesare autoconservarii. Pulsiunile sexuale se sprijina initial pe satisfacerea pulsiunilor de autoconservare si abia mai tarziu devin independente de ele”.

Astfel, primele obiecte sexuale pentru copil vor fi in mod special mama si/sau substitutul de mama.

Al doilea tip de alegere este denumit de Freud narcisic. In aceste cazuri alegerea obiectului nu se face plecand de la modelul mamei ci se alege propria persoana. Spune Freud: „ in mod manifest acesti indivizi se cauta pe ei insisi ca obiect al iubirii, astfel acest tip de alegere de obiect se numeste narcisic”.

In acest fel Freud face distinctia intre doua tipuri de alegeri ale obiectului sexual, dar, in acelasi timp clarifica ca nu trebuie sa separam aceste doua tipuri intr-o maniera absolutista ci, mai degraba, ne propune urmatoarea ipoteza: „Fiecare fiinta umana are deschise ambele cai ale alegerii obiectului putand sa prefere unul sau altul. Spunem astfel ca are doua obiecte sexuale originare: el insusi si femeia care l-a ingrijit”.

Putem spune astfel ca avem doua optiuni:

–          in primul caz ne alegem obiectul sexual astfel incat vom dezvolta o relatie de tip dependent. Si asta pentru ca, in acest caz, primordial este satisfacerea functiilor vitale. Am putea numi acest tip masculin (fiind pozitia masculina cea caracterizata de satisfacerea nevoilor de autoconservare). In acest caz narcisismul primar este transferat catre celalalt. Exista o relatie cu celalalt. Totul se face pentru a fi iubit…ceva de genul “Te iubesc ca sa ma iubesti”.

–          in al doilea caz ne vom alege obiectul sexual intr-o maniera perversa sau homosexuala. In acest caz, pe care l-am putea numi feminin (fiind aparent pasiv) totul consta in a permite sa fi iubit. Cu alte cuvinte a iubi pentru a se iubi pe sine prin intermediul obiectului.

Este important sa stim ca avem in noi ambele modele…..modul de manifestare va fi preponderent de un anumit tip dar intotdeauna este acolo si cealalta optiune!! Cu alte cuvinte ambele modele ale alegerii de obiect sunt prezente in dezvoltarea normala. Ooooo si de aici cata dezbatere despre sexualitatea feminina, masculina si mai ales despre caracterul bisexual al fiintei umane!!!

Freud ne arata in textul despre Leonardo da Vinci ca este imposibil de a face distinctia clara intre normal si patologic in ceea ce priveste alegerea de obiect. El postuleaza ca pozitia homosexuala a lui Leonardo deriva dintr-o intensa fixatie incestuoasa fata de mama sa (care l-a iubit “enorm”) si, astfel, cauta barbati asemanatori cu el pe care ii iubeste precum l-a iubit pe el mama sa.

 

Un fel de morala: Ganditi-va cand judecati un cuplu format dintr-o fata tanara si un mascul bogat si mai in varsta (alegere anaclitica/tip dependent) ca daca simtiti/credeti ca la voi nu e la fel alternativa e fie ca sunteti perversi fie gay!! 🙂

nebunie…

nebunie… 150 150 gabi

 

Imi traiesc nebunia intr-un cadru si asta ma face genial!

 

A doua topica a lui Freud defineste Eu-l, Se-ul (Sine) si Supraeu-l.

Nevroza – conflict intre Eu si Se! De aici rezulta o stare de coabitare intre cererea/exigenta pulsiunii si o atitudine care tine cont de realitatea exterioara.

Psihoza – conflict intre Eu si Supraeu! Acesta se va exprima prin producerea unei realitati interne cunoscute ca deliranta sau halucinatorie.

Freud clarifica astfel opozitia intre nevroza si psihoza ca fiind rezultatul a doua pozitii diferite ale eului provenite din clivajul sau (rupere, scindare).

Perversiune – manifestare bruta si nerefulata a sexualitatii infantile!

Cei trei termeni sfarsesc astfel prin a fi uniti (si definind astfel NEBUNIA): Nevroza ca rezultat al uni conflict cu refulare, Psihoza ca reconstructie a unei realitati halucinatorii, Perversiunea ca negare a castrarii cu fixatie la sexualitatea infantila.

Cadru – cunoastere, intelegere, delimitare, asumare, constientizare, responsabilitate, respect!

 

 

Dobandirea identitatii de gen

Dobandirea identitatii de gen 150 150 gabi

Oamenii se nasc cu organe sexuale de un anumit gen dar identitatea psihologica de gen este o achizitie cognitiva si afectiva ulterioara.

Cum se dobandeste ea nu este pe deplin cunoscut desi exista date empirice care ne arata ca achizitia identitatii de gen este un proces lung si complex. Cercetatorii cred ca copii isi delimiteaza identitatea de gen in jurul varstei de 2 ani si jumatate.

Cateva concepte importante:

STABILITATEA DE GEN – se refera la intelegerea faptului ca genul innascut al individului va ramane acelasi de-a lungul vietii. Astfel, baietii fac primii pasi ca baieti si vor creste pentru a deveni barbati.

CONSTANTA GENULUI – este un termen tehnic pe care urmasii lui Piaget l-au folosit pentru a se referi la intelegerea copilui ca schimbarile externe survenite in diferite actiuni sau in aparenta fizica nu le schimba identitatea de gen. De exemplu un baiat trebuie sa invete ca, chiar daca isi schimba aparenta fizica punandu-si o rochie sau lasandu-si parul lung, el va ramane in continuare baiat.

ROLUL GENULUI – comportamentul evident pe care un individ il arata in societate….rolul pe care il joaca cu alti oameni pentru a-si stabili pozitia fata de ei, in masura in care evaluarea sa si a celorlalti in ceea ce priveste identitatea sa de gen este importanta.

CORE GENDER IDENTITY (IDENTITATEA CENTRALA DE GEN), definita de Stoller (1985) – convingerea individului ca atribuirea sexului sau anatomic si psihologic a fost corecta!

canabis….

canabis…. 150 150 gabi

 

Ce este marihuana? THC si canabinoizii….

Marihuana este parte din planta cunoscuta popular sub numele de canepa (canabis). Canabisul produce in mod natural aprox. 60 compusi activi cunoscuti sub numele de canabinoizi. Unul din acesti compusi este faimosul THC; unicul compus psihoactiv dintre toti compusii canabisului. THC-ul este si unicul canabinoid care s-a putut sintetiza chimic si cel care se prescrie astazi in mod legal.

THC-ul se gaseste in concentratie maxima in inflorescentele plantelor femele mature. In functie de specie, THC-ul reprezinta intre 1 si 7 % din planta. O planta cu un continut de 6% THC se considera foarte puternica.

 

Tipuri de canabis

Exista 3 tipuri: Canabis sativa, indica si ruderalis. Fiecare la randul sau are sute de varietati. Toate produc fibre textile si industriale de calitate foarte buna. Diferenta este in continutul de canabinoizi, in special THC.

Canabis sativa: originara din tari tropicale precum Tailanda, Indonezia, Nigeria, Columbia. Din aceasta varietate se obisnuieste sa se consume mugurii sub forma de iarba – marihuana.

Canabis indica: creste in Himalaya, zona mediteraneana, India, Pakistan, Afganistan, Liban si Maroc. Este o planta cu un continut ridicat de rasina. Din acest tip se separa rasina si se obtine hasisul.

Canabis ruderalis: utilizarea sa este majoritar industriala, continutul sau in THC fiind aproape nul. Creste in zone din fosta URSS.

 

Referinte despre statutul canabisului

Cunostintele despre virtutile terapeutice ale canabisului dateaza din farmacopeele antice din China, India si Grecia clasica.

In ultimii ani interesul pentru proprietatile curative ale canabisului s-au multiplicat dar cercetarile continua sa fie anecdotice datorita situatiei legale a acestei plante si mai mult datorita etichetei pe care a capatat-o, si anume de drog periculos.

Marihuana a devenit un drog ilegal in 1937 datorita intereselor economice ale industriei farmacologice. Pana la acel moment obtinerea produselor derivate din canabis era facila, prin intermediul micilor producatori. Acest tip de comert nu putea fi aceptat de marile companii farmacologice…o planta care creste usor peste tot nu putea sa umbreasca medicamentele frumos etichetate ale marilor laboratoare si mai ales fiind vorba de o substanta ce nu se poate sintetiza in laborator. La asta s-a adaugat si sectorul industrial al textilelor care odata cu aparitia fibrelor sintetice avea tot interesul sa elimine de pe piata canepa. In ultimul rand, acei ani coincid cu miscari sociale pe care politicienii si industriasii le-au folosit pentru scoaterea canabisului in ilegalitate. Sosirea unui numar mare de imigranti in Statele Unite cu toate problemele derivate de aici…rasism, somaj, au reusit sa stigmatizeze consumul de canabis. Marihuana a fost asociata cu mexicanii, grupurile criminale, gasti urbane…Grupurile puritane din Statele Unite si-au dorit curatarea tarii de „vicii” si astfel au pornit o propaganda masiva de incriminalizare a drogurilor, printre ele si a canabisului. Decizia guvernului SUA de a interzice canabisul a fost insotita de o campanie de marketing ce asocia consumul de canabis cu criminalitatea, violenta si decaderea morala. Astazi inca se pastreaza la nivelul maselor aceasta opinie.

“Daca monstrul hidos Frankestein s-ar afla fata in fata cu monstrul marihuana, ar muri de frica” – Harry Anslinger, seful Biroului Federal pentru Narcotice al SUA, 1937. Propaganda lui infricosatoare pare ridicola astazi, insa alimentata de rasism si de puritanism, a dus la prohibitia canabisului in SUA si apoi in lumea intreaga.

Anii 60 si 70 in care marihuana a fost folosita ca simbol al dorintelor de libertate au rupt rigiditatea de pana atunci dar i-au pus eticheta de planta recreationala cu valoare contra-culturala. Acest fapt a reusit sa mentina imaginea negativa…..

Ambele situatii au pus pasiunea inaintea obiectivitatii stiintifice si astfel au intarziat studiul acestei substante.

 

Marihuana si creierul

Dupa cum am spus, substantele care ii confera canabisului personalitate sunt asa numitii canabinoizi, in numar de aprox 60. THC-ul este unicul psihoactiv dintre toti. Relatiile sinergice dintre diferitii canabinoizi este ceea ce confera acestei plante valoare terapeutica.

Din perspectiva legala canabisul este clasificat ca halucinogen, chiar daca orice consumator poate sa ofere marturie ca acest efect apare foarte rar. Actiunea sa asupra creierului – subiectul cel mai controversat – este inocua; nu dauneaza celulelor cerebrale si nici tesutului nervos. Datorita faptului ca canabinoizii sunt liposolubili, acestia sunt transportati din creier in tesutul nervos si apoi in organe fara sa lase urme in materia gri a creierului.

Simptomele intoxicatiei cu canabis sunt periferice (extracerebrale). Psihoactivitatea substantei se manifesta cand aceasta ajunge in sistemul nervos central. In acel moment se produc senzatiile caracteristice: incetinire psihomotorie, cresterea sensibilitatii la culori si sunete, tulburari ale memoriei de scurta durata, euforie cu pastrarea constiintei privind originea acesteia, tulburari ale notiunii de timp, reducere a spasmelor musculare si a durerii.

Fiinta umana dispune in mod natural de receptori cerebrali pentru canabinoizi si THC. Acesti receptori sunt situati in ariile cerebrale care controleaza memoria, invatarea, durerea, greata, psihomotricitatea…..ceea ce explica efectele marihuanei (atat cele placute cat si cele neplacute). Niciun receptor canabinoid nu se afla in zonele cerebrale care controleaza respiratia sau ritmul cardiac, aceasta observatie fiind importanta pentru a intelege de ce consumul de canabis nu a produs niciun deces si astfel nu poate fi considerata o substanta periculoasa.

In anul 1992 s-a identificat prima familie de molecule cerebrale care actioneaza pe receptorii mentionati. Cercetatorii au numit-o anandamida (in sanscrita inseamna “fericire eterna”). Astfel, observam ca creierul nostru este dotat cu infrastructura (receptori cerebrali) si canalele (molecule) care ne permit asimilarea canabisului.

 

Primul neuroregenerator

Dupa studiile recente publicate in revista The Lancet, unul din compusii canabisului poate avea capacitatea de regenerare a neuronilor (singurele celule din organism care nu se regenereaza singure). Aceste studii arata ca dexanabinolul ar putea incetini extinderea pierderilor neuronale datorate unui traumatism. Acesta actioneaza prin blocarea glutamatului care afecteaza neuronii, precum si blocarea peroxizilor si a hidroxizilor…molecule toxice. Actiunea antiinflamatorie, proprie canabisului, ar fi si ea responsabila de incetinirea proceselor ce duc la moarte neuronala.

Daca aceste studii vor fi confirmate vorbim despre prima substanta neuroregeneratoare. In plus anumiti endocanabinoizi, precum anandamida, au demonstrat efect neuroprotector, ceea ce conduce la ideea ca aceste substante pot avea utilitate in tratamentul anumitor demente.

Toate aceste ipoteze sunt in contradictie cu folclorul popular care insoteste consumul de marihuana si care sustine ca aceasta produce pierderi de memorie.

Un studiu canadian sugereaza ca consumul regulat de canabis stimuleaza capacitatea de regenerare neuronala in zona hipocampului, zona ce regleaza memoria si procesele cognitive. Astfel, consumul regulat de canabis ar putea favoriza memoria, ar putea produce scaderea anxietatii si imbunatatirea starii de spirit. Cercetatorii canadieni au lucrat cu sobolani si cu canabinoidul sintetic HU210 si au concluzionat „canabisul este unicul drog ilegal capabil sa produca cresterea numarului de neuroni, ceea ce genereaza o relatie pozitiva cu efectul sau anxiolitic si antidepresiv”.

 

Marihuana trateaza?

Din cate se stie pana in acest moment canabisul nu vindeca cancerul, nici SIDA, nici astmul nici vreo alta boala.

Canabisul reduce simptomele anumitor boli, scade durerea, ajuta la a trai mai bine cu anumite simptome invalidante, reduce efectele secundare ale unor medicamente conventionale agresive precum chimioterapia.

Dintre virtutile terapeutice ale canabisului – trebuie mentionat ca majoritatea sunt cunoscute din relatarile pacientilor, dat fiind ca studiile stiintifice sunt limitate datorita statutului legal al canabisului: efect antiinflamator, analgezic, antispastic, expectorant si stimulent al apetitului.

Aplicatii terapeutice:

  • Cancer: tratamentul efectelor negative ale chimioterapiei precum greata, voma, anorexia.
  • SIDA: tratamentul efectelor negative ale antiretroviralelor (mai ales in cazurile de tripla terapie): greata, voma. Tratamentul altor simptome ce apar in SIDA precum spasme musculare, dureri si oboseala cronica.
  • Scleroza multipla: reducerea spasmelor si tremuraturilor. Unii cercetatori sugereaza ca poate opri evolutia bolii.
  • Paraplegie si tetraplegie: pentru tratarea durerilor si a spasmelor.
  • Epilepsie: tratamentul efectelor secundare ale medicamentelor antiepileptice.
  • Artrita: pentru scaderea durerii si imbunatatirea mobilitatii.
  • Astm: pentru imbunatatirea respiratiei.
  • Glaucom ocular: canabisul inhiba nervii oculari astfel ca se va produce mai putin lichid; deshidrateaza ochiul si astfel lichidul acumulat se redistribuie si se absoarbe; dilateaza vasele de sange astfel facilitand drenajul lichidelor……toate acestea conducand la scaderea presiunii oculare.
  • Depresie si anxietate: exista studii care relationeaza efectele benefice ale canabisului pentru anxietate si depresie cu stimularea secretiei de serotonina. Nu este foarte clar mecanismul de actiune al canabisului pentru aceste afectiuni dar este clar ca aici efectele sunt cele mai vizibile.
  • Tulburari alimentare: anumiti cercetatori sustin ca anorexia nervoasa este provocata de o hiperactivitate a mecanismelor cerebrale relationate cu dopamina si ca sistemul canabinoid endogern ar putea contracara excesul de activitate al acestuia si astfel sa imbunatateasca simptomatologia.

 

Canabisul si medicina

 Canabisul s-a sintetizat partial in laborator obtinandu-se diverse medicamente care astazi se gasesc in farmacii si spitale in multe locuri din lume.

–          Cesamet: contine nabilona – analog sintetic al THC.

–          Marinol, Ronabin, Elevat – contine dronabinol (THC sintetic pur) dizolvat in ulei de susan.

–          Cannador – extract standardizat de canabis (oral)

–          Sativex – extract standardizat de canabis (sublingual)

–          Dexanabinol – canabinoid sintetic non psihoactiv

–          Bedrocan – extract sec de marihuana

 

Sper ca aceasta pauza in utilizarea si studierea canabisului sa ia sfarsit curand. Nu cred ca ipocrizia societatii capitaliste si forta industriei farmacologice vor putea rezista in fata evidentei.

Este foarte important pentru societatea actuala sa fie informata in mod real cu privire la canabis. Imaginea doar negativa si catastrofica asupra acestei plante nu ajuta pe nimeni…

 

Canabis ruderalis cules pe marginea drumului :):

 

Referinte istorice…..

Canabisul a aparut odata cu constiinta umana si s-a raspandit in lume odata cu ea. Sunt multe studiile antropologice care descriu utilizarea canabisului inca din timpurile ceremoniilor samanice din mezolitic. La sfarsitul neoliticului planta era deja intalnita in  zone largi ale lumii din China – locul sau de origine, se spune ca pe la 3700 i.C. – pana in regiunile orientale ale Europei.

Imparatului Shen Nung (China, anul 2737 i.C.) i se atribuie prima scriere si astfel descoperirea canabisului dar si a ginsengului, efedrei si a ceaiului cofeinizat. Ghidul sau medicinal recomanda canabisul pentru constipatie, reumatism si crampe musculare.

Rutele de expansiune ale canabisului catre Occident au urmat in principal trei cai: catre est din China, catre sud din India si sudestul Asiei, si, in ultimul rand, dinspre vestul Asiei catre Africa, Europa si apoi America. De la momentul aparitiei in fiecare din aceste zone, canabisul a cunoscut o evolutie diversa in ceea ce priveste consumul si raspandirea sa.

Inca de la primele marturii scrise asupra existentei sale, canabisul a trebuit sa traiasca in dualitatea dintre drog si medicina. In prima farmacopee chineza, Pen Ching, ce dateaza din secolul 1 d.C. si care inglobeaza mii de ani de studii medicale antice, se vorbeste despre proprietatile psihoactive ale canabisului.

Odata cu aparitia filozofiei confucianiste (Confucianism – curent filozofic-religios aparut in sec. V i.C. in China, potrivit caruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovaduia respectul si supunerea necondiționata fata de cei superiori ca situatie sociala. Susținea ca problema conducerii armonioase a societatii si a statului este condiționata de perfectionarea propriei personalitati.) canabisul a dobandit o imagine de substanta “barbara” utilizata in ritualuri samanice. Intre timp insa, in tarile vecine ce faceau comert cu China (o treime din comertul ce constituia “drumul matasii” era format din canabis), canabisul ajunsese sa fie foarte apreciat. Astfel, India a preluat “autoritatea paterna” asupra canabisului.

In India canabisul a dobandit o buna faima atat datorita caracteristicilor sale medicinale cat si celor “divine”. In vechiul text al lui Arthava Veda canabisul este descris ca “una din numeroasele plante care ne elibereaza de neliniste”. Pe de alta parte era unul din insotitorii nedespartiti ai lui Shiva si Indra. In ceremoniile tantrice canabisul era utilizat – uneori amestecat cu alte plante – pentru proprietatile sale afrodisiace.

Sciiti, un trib razboinic nomad care a trait pe tarmurile nordice ale Marii Negre sunt primii inhalatori de canabis atestati documentar. In jurul anului 440 i.C., istoricul grec Herodot scria ca sciiti utilizau in masa ritualuri cu canabis. Acestia ardeau “bobocii” de canabis in corturi inchise si inhalau fumul. Vecinii lor, tracii, ardeau canabis in focurile de tabara. Sciitilor li se atribuie si cuvantul canabis, vechea denumire ar fi fost cuvantul evreiesc qeneh sau kaneh bosm, tradus in biblie drept calamus…..

In jurul secolului XVI canabisul era pe deplin raspandit in sud estul Asiei. De exemplu in  Tailanda se administra, datorita proprietatilor sale analgezice, femeilor care au nascut. Atat in Tailanda cat si in Cambogia, Vietnam, Laos pe langa utilizarea sa medicinala s-a dezvoltat si o cultura culinara in jurul canabisului.

In Evul Mediu, hasisul s-a raspandit in lumea musulmana. Spre deosebire de alcool, canabisul nu este explicit interzis in Coran. Se spune ca Haidar, fondatorul sectei islamice a sufitilor, l-a descoperit in 1155 mancand din frunzele unei “plante dansatoare”. In Egiptul secolului XIII, gradina Cafour din Cairo era locul favorit al consumatorilor de hasis.

Tot din evul mediu exista dovezi ale utilizarii canabisului in Africa. Hotentotii, bosimanii si zulusii fumau dagga; populatia congoleza bashilange a devenit din razboinica pacifista dupa ce a inceput sa idolatrizeze riamba.

In 1798 cand Napoleon a invadat Egiptul nu exista niciun fel de alcool pentru soldatii sai, asa ca acestia au preluat obiceiul local de a fuma hasis. Astfel, soldatilor lui Napoleon li se atribuie introducerea canabisului in consumul uzual din Europa. In 1830 hasisul egiptean se bucura deja de popularitate in randul tinerilor francezi care il fumau “pentru distractie”. De aici incolo Europa si canabisul nu s-au mai despartit.

In Evul Mediu canabisul a intrat intr-o era obscura in Europa in timp ce a continuat sa infloreasca in zone precum Orientul si nordul Africii. Culturile de canabis in Europa serveau fundamental pentru obtinerea de fibre textile, ceea ce nu era deloc putin. Dupa doua secole de dezvoltare in acest sens fibrele de canepa au devenit un material strategic; flotele navale ale Olandei, Marii Britanie si Spaniei au gasit in fibrele de canepa un aliat important in cresterea rezistentei flotelor lor. Mult mai tarziu, Statele Unite au lansat chiar si o campanie pentru a motiva fermierii sa cultive canabis, sloganul campaniei fiind “Hemp for victory” (Canepa pentru victorie).


Coerenta

Coerenta 150 150 gabi

COERENT: Care se compune din elemente strâns legate (și armonizate) între ele; închegat.

COERENȚĂ: Legătură strânsă (și armonioasă) între părțile sau elementele unui întreg.

Daca admitem ca psihismul nostru este format din parti/elemente care formeaza un intreg (cel putin asa ar fi de dorit) atunci putem spune ca parte a sanatatii noastre mentale este data si de coerenta elementelor care constituie acest intreg – psihicul!! ….si asta inseamna legatura stransa si armonioasa.

Am putea vorbi despre o coerenta longitudinala – adica sa fim coerenti de-a lungul traiectului vietii noastre……de la nastere spre moarte. Unii numesc asta script, altii sens, altii fir rosu……..In general acesta se creeaza in primii ani de viata din intalnirea noastra cu parintii nostri.

Daca aparitia noastra in aceasta lume are un substrat, constient sau inconstient, al parintilor nostri, atunci ar trebuii sa il aflam si sa ne imprietenim cu el. Incercarea de a ne opune lui  va conduce la conflict si frustrare. Nu vorbesc despre o sclavie in fata sortii (adica nu este vorba despre a ne uita fatalist la viata noastra) ci vorbesc despre efortul de a intelege, accepta si gestiona conditiile care au condus la aparitia noastra pe aceasta lume. Unii am venit pentru ca mamele noastra au incercat sa isi tina partenerii/pe tatii nostri acasa, altii pentru ca cei doi parinti au cazut prada obligatiilor sociale sau religioase si tot asa……Cam de pe aici se va naste samburele pe care se va construi coerenta vietii noastre!!

Daca aparitia noastra este intampinata cu iubire, siguranta si inspiratie atunci avem sansa construirii propriului traiect…..Suna bine!

Am mai putea vorbi despre o coerenta transversala…momentana. Ar fi vorba despre coerenta noastra, intr-un anumit moment, cu noi insine. Adica cumva sa traim, exprimam, simtim ceea ce este autentic in interiorul nostru. Ooo da, si aici discutie mare si psihanalitica….trebuie sa stim ce se afla acolo in interior si…sa avem si cojones sa exprimam/traim.

Si cred ca am mai putea vorbi despre o coerenta a noastra cu lumea. Sa fim coerenti cu locul in care ne aflam, cu timpul in care traim, cu comunitatea care ne inconjoara. Aici se pun la bataie multe din zona…cei sapte ani de acasa, civilizatie, respect, negociere, egoism/altruism, asertivitate…ehe, ce frumos si greu!

Oare de ce nu avem noi coerenta in zilele noastre? Cam de nici una…nu prea stim de ce am venit pe lume si incotro……

Unii au venit pe lume comunisti si incearca sa devina democrati, unii saraci si vor sa fie bogati, unii prosti si vor sa fie intelectuali, unii ingineri si vor sa fie medici, unii romani si vor sa fie nemti, canadieni, englezi, spanioli …….unii din dragoste altii din ura……unii din voie altii din nevoie….

Cred ca trebuie sa ne cautam si sa ne gasim coerenta pentru a putea fi bine!

 

Simplitatea are multa coerenta:

 

 

 

 

 

planurile mintii …..si viteze

planurile mintii …..si viteze 150 150 gabi

INTRO: Mintea omului functioneaza in mai multe planuri, in principiu paralele. O afirmatie care intotdeauna mi-a fost greu sa o sustin.

Viteza de functionare a mintii (din capul nostru) este unul din factorii importanti ce definesc un astfel de plan, cel putin o anumita categorie de planuri.

Cand am ajuns la Mc Loud Ganj parca mi-a pus cineva o cizma in piept. Mi s-a oprit mintea brusc (veneam ca un tren fara frane cu 200 km/h care intra intr-o gara……ravagiiiii). Prea brusc, prea multa liniste, prea static. Aici lucrurile se derulau la 15 – 20 km/h. Contactul meu nu s-a putut realiza. A fost mai degraba o apropiere a celor doua planuri (celor doua viteze) dar fara sa se intalneasca. S-au vazut. Acum stiu de existenta celeilalte. Macar acum stiu cum arata planul/lumea la 15 – 20 la ora. Citisem, auzisem dar nu intelegeam…nici acum nu inteleg dar…am pus mana :). De exemplu, mi-am propus 3 zile la rand sa intru intr-un templu budist….nu am avut starea.

Asta m-a facut sa fug in Goa. Acolo sunt indeplinite doua conditii 1. este un loc cunoscut si asta scade anxietatea (care participa in mod important la viteza – alta discutie) si 2. cel mai important…este un spatiu de tranzitie. Aici viteza este de 50 – 60 km la ora si poate urca pe la 80 (daca iti iei scooter, te duci pe la silent parties, scuba……etc). Pentru mine foarte liniste…foarte incet. Anul trecut Goa a fost cizma primita acum la Mc Loud.

Timpul este enorm. Lucrurile sunt simple…..trebuie sa imi fac nesul, sa scot cateva lucruri pe veranda (adapostite in cabana peste noapte)….laptop, tigari, bricheta; sa matur veranda (nu am maturat eu dar as fi putut). Peste zi vor ma fi cateva de facut….cumparaturi (tigari, suc, fructe…), cina.

La inceput parca nu e viteza deloc….dar am amintiri de anul trecut, am stoperul din McLoud Ganj…..am conectat repede (zic eu). Dar ce fac acum? Ca vulturii plesuvi din Cartea Junglei ….And?….What we wanna do now?

In primul rand am invatat sa stau…….uuuuu, mare lucru (va veni o scriere despre cum am facut eu asta)! Apoi invat sa imi folosesc simturile la acest ritm, sa imi obisnuiesc mintea sa functioneze (cumva sa… stea) la aceasta viteza ….e ca un copil care descopera lumea. Incet incet gandurile incep sa prinda fir, poveste, nu mai sunt franturi fugace.

La viteza asta asta ai tot timpul sa descoperi, sa te acomodezi, sa incepi sa vezi, auzi, mirosi. Incet incet am prins flow-ul vitezei de 50 – 60 la ora. Uneori mai imi vine sa o iau la goana (ajung pe la 80 – 90): unde mananc, nu mai am tigari, trebuie sa primesc un tel, sa trimit un mail……uuuuuu…..vrie. Iar…incet incet….cu ajutorul caldurii, a lui Gi, al sburatorilor, al mamei India continatoare…………..ajung din nou la 50…….uuuuuf, ce bine, ce liniste.

Cum arata: un paradis de plaja impietrit…….nu se cere explorat, este la vedere si impreuna cu totul….casa, plaja, jungla, strada, oameni….este la indemana. Nu necesita lupta, efort….nu iti cere.

Aud, vad, miros, simt…altfel!! E clar, e alt plan. Sunt altcineva (eoooooooo…..am critica, n-am luat-o razna; e ca si cum as fi altcineva…na!). Dar este o delimitare clara fata de celalalt plan (de 120 la ora). Simturile parca sunt altfel….simt altceva, detalii! Viteza mintii mele poate fi atat de mica si mintea mea sa ramana intreaga, sa aiba flow – coerenta, chiar si consistenta….?! Super tare!

Nu am simtit plictiseala, cred ca la viteza asta nu exista (de discutat de ce la 120 la ora apare??). A disparut vinovatia fata de „complicatile” de acasa (cu tot ce inseamna asta..panica, griji….); nu am mai simtit anxietatea de a face………am simtit in esenta sa (ce pompos suna) lipsa lui trebuie (hi..din nou lipsa).

         

 

           

 

Viteza din Bucuresti este pe undeva pe la 120 km/h si cu usurinta ajunge la 180 – 200 km/h. Aici timpul este scurt. Nu am timp. Multe lucruri de facut, vazut…..Rezultatul este important, procesul nu conteaza, sau prea putin…cine are timp de el (extrema: scopul scuza mijloacele). Nu se vad detaliile, nu se simt decat lucrurile tari (culorile tari – swarovski-urile, mirosurile tari – chanel-uri, zgomotele puternice – manifestatii, concerte cu cat mai multi biti). Nu ai timp sa conectezi cu oamenii…conectezi cu lucruri pre-fabricate…doctorul, avocatul, tamplarul, electricianul, KFC, WU-XING. Sau te conectezi la net……si acolo in virtual cica esti conectat la lume. Lucrurile nu se dezvolta, cum pica asa raman (prieteniile, vorbele, proiectele, chiar si un obiect pus in biblioteca…..unde l-am pus acolo ramane)…….nu e timp de clarificari, de dezvoltari….de conceptualizare, de abstractizare (de dezvoltarea pozitiei de observator)…….Scurt si la obiect!

Intre 8 si 10 ore ale unei zile nici macar nu sunt ale mele…….sunt antamate in schimbul necesarului de vietuire si fiintare pe alocuri  (recunosc :)).  Orice incercare de intrare in alte planuri o fac cu mult efort (ee, aici discutie….). Un plus al meu este profesia care…adevarat fie vorba, se bazeaza pe treceri intre planuri, doar ca aici nu sunt ale mele ci ale clientilor.

Viteza din Bucuresti este fireasca Bucurestiului. Aici lucrurile se intampla, se leaga, se conecteaza, creeaza un flow la ….viteza Bucurestiului (de 120 pe ora).

Oamenii, scolile, bancile, UE, cluburile, muzeele, cainii, arta, muzica…totul “conecteaza” la viteza asta. Asta ii da un soi de firesc. Asta este firescul occidental, crestin, european, civilizat, asta ne garanteaza drepturile (noastre de oameni! se vede treaba ca avem nevoie sa ni le garanteze cineva), e firescul din NATO, ONU, OSCE….asta e viteza din toata aceasta lume.

Si psihanaliza se desfasoara la viteza Bucurestiului. Este aceeasi de la creearea ei….a psihanalizei. Cand Freud a creat-o si a spus “Regresia cea mai buna la 45 minute, ordon!”, ori o spunea deja din interiorul industrializarii, al materialismului, ori pentru ca era evreu, ori pentru ca a prevazut ca este singura sansa sa poate vinde psihanaliza si astfel sa aiba viitor si sa nu moara (sau cate un pic din fiecare). El facea psihanaliza si producea regresii folosind timpul dupa cum avea el nevoie. La fel ca ancestralii lui…..de la Epicur incoace.

 

La viteza goana delimitarea mea este mai clara. Sunt mai in contact cu ce vreau, simt, doresc……Ma simt mai clar delimitat de ceilalti. La viteza bucuresteana parca sunt mai neclar, limitele mele parca se savarsesc suav in rolurile dobandite sau muncite cu truda…..sunt psihanalist, fiu, sef, psihiatru, iubit, coleg, prieten, cetatean……..si toate astea dupa niste definitii ce nu imi apartin si nici intrebat nu am fost…………

Sa insemne oare ca putem trai in mai multe planuri? Ca fantezia si realitatea se pot intalni? Ca exista schizofrenie fara nebunie?


 

Stiu cumva ca povestea asta are in spate o poveste …de viata… lunga (si mai ales a unei munci asiduue de reparatie..hi). Si parca stiu ca nu se datoreaza Indiei. Dar, ma repet, India este un continator perfect…pentru mine.

 

PS. Discutie mare….Ce da viteza?…anxietatea, agresivitatea…..

 

 

spiritualitate….sau despre bine

spiritualitate….sau despre bine 150 150 gabi

Cred ca spiritualitatea este stiinta binelui. Stiinta sau filozofia sau intelepciunea sau teoria sau arta….sau cate un pic din fiecare. De ce este nevoie de o stiinta a binelui? Pentru ca raul este! Raul este un dat, un firesc. Cand iesim din paradisul uterului matern ne intalnim cu “raul” (frig, aer, virusi, orar, durere, limite…..). Astfel, binele trebuie castigat, obtinut, re-castigat, muncit….necesita efort……..si asta duce la frustrare…….

La McLoud Ganj, undeva, cica, la poalele Hymalaiei (asta pentru ca asezarea e la doar 2000m), este un loc in care spirituaitatea este vie in esenta conceptului (de bine). Cel putin cel pe care il imaginam eu….cam asa arata fantezia mea despre spiritualitate. De aceea, toata aceasta poveste poate fi doar poveste/proiectie/fantezie…..

Peisajul naucitor…stand la 2000 m vezi in spatele casei ca se ridica niste munti nene….da’ munti nu gluma…..se vede treaba ca stau acolo de ceva vreme (asta este primul gand……statornicie, stabilitate). Muntii pe stilul abrupt, masiv….m-au dus cu gandul la Stapanul inelelor :).

 

si asezarea pe vai…

Asezarea este foarte inghesuita caci valea e abrupta. Asta o face sa fie plina de stradute foarte inguste, inghesuite, sus – jos, cu podeturi, coteturi, parleze, poteci…….nu sti cand esti in curtea omului, pe o terasa, in curtea scolii, pe strada……

Aceasta sezare a fost infaptuita de budistii care au fugit din Tibet cand au fost ocupati de chinezi…pe la 1954. Adica este o poveste de abuz si fuga. Imi inchipui acum Tibetul de dinaintea ocupatiei chineze ca un soi de taram arid, asezat, aproape impietrit, cu oameni simpli si bine.

Plecand de la acest fapt aceasta asezare s-a dezvoltat……..

Cine? budistii!!…..conditie sine qua non a binelui. Cu o istorie continua si puternica de spiritualitate……..de binete (de pe la 600 i.c.).

Cum? in conditii de exil fortat. Multe rezulta de aici: o uniune interumana speciala (de tip minoritate), o coeziune de sens (spre eliberare) si simtire (furie), cooperare si sprijin (pentru ca “suntem toti la fel…in nevoie”).

Ce s-a nascut din asta?…….printr-un mecanism compensator (al frustrarii si al fricii)…….un puternic sentiment de coerenta si continuitate (intarind si mai mult firul care ii uneste), si asta facandu-se in jurul religiei lor sau, altfel spus, cum se vede de la mine, in jurul binelui. Si asta da stabilitate. Se simte asta pe strada…..parca se stie (nu stiu ce), parca e clar ca ne intelgem, ca stim despre ce este vorba, ca nu sunt motive de panica, ca putem sa ne vedem linistiti de treaba pentru ca…. multe…..stim (eu pot spune doar ca simt intr-un fel asta dar nu stiu despre ce e vorba).

(Este adevarat ca si pentru mine uneori aceasta manfestare a binelui pare exagerata si ne.reala/falsa….dar acum cred ca este vorba de un ritualic al lor care pentru mine ia forme caraghioase sau de neinteles si atunci le traduc ca “fals”, “comercial”….).

Unde? in India……i se spune de catre locuitorii ei, cu mult drag autentic…..Mama India. Este primitoare, iubitoare, nu te judeca, grijulie…..este continatoare.

 

Cam asa arata pe strada:

                     

 

Oamenii au ajuns sa fie foarte diversi….foarte diversi si foarte diferiti. Si totusi foarte la fel. E un fir comun……spiritualitatea. Sunt budisti si budiste localnici (aia in portocaliu). Dar sunt si budisti din alte lumi (Nepal, China, Europa – nu prea exista diferentiere de tara….e doar Europa). Sunt tibetani localnici dar si tibetani in vizita (ne.religiosi). Sunt musulmani – unii indieni si unii cashmir people (adica din zona Cashmir). Sunt hindu (oamenii locului, indienii din totdeauna). Apoi sunt multi pe care nu stiu foarte bine cum ii cheama: sikhs (a se citi sicshi), jainisti, baia.isti, yoghini. Si sunt crestinii (de toate felurile lor….catolici, protestanti….din Europa, Americi etc). Este si Dalai Lama, da, aici este casa lui (nu era acasa..mrrr). Hm, greu de descris cat de simplu.

Am simtit ca fiecare are foarte asumata forma sa de exprimare a spiritualitatii. Cand ii intrebi despre religia lor (intrebare tampa din putul gandirii/ignoranta unui occidental…dah) iti incep o poveste despre bine (ce e binele, cum este el, in ce fel este bine sa faci bine, cum ti se intoarce binele……mult despre bine) care are un fel de iz propriu dat de o anumita religie particulara. Religiile sunt forme fizice de intelegere, religia este punerea in cuvant a sentimentului, este instrumentalul. Mai mult, parca aici religiile au fiecare treaba lor intr-un mod complementar.

Am stat de vorba cu un musulman (aveam de petrecut cu el vreo jumatate de ora…care s-au facut vreo ora), din Cashmir. Mi-a spus o poveste despre islamism care m-a dat pe spate…..in ignoranta mea, cu iertare. Cum ca musulmanii si crestinii sunt verisori. Cum ca, dupa ce Dzeu l-a trimis pe pamant pe Isus…cu treaba lui, si-a dat seama ca mai trebuie niste lucruri de facut, si atunci, ulterior, l-a trimis pe Mohamed. Cu ce a venit el in plus este cu reguli, adica cu Coranul. Adica, omul asta, cumva, imi spunea ca Biblia este Filozofia si Coranul este Legea…..foarte frumos. In primul rand am simtit ceva foarte nou………….nu am simtit conflict (ce este interesant ca ce am simit este de fat pe lipsa/negativul….nu am simtit…conflictul). Initial ma asteptam sa ma simt conflictual, datorita interiorului meu crestin plus toata manipularea pe care o am in cap de tip islam – terorism, plus o preconceptie…nu prea imi plac musulmanii. Nu stiu care este treaba cu aceste religii….dar ce stiu acum este ca pot avea o poveste comuna frumoasa si in pace.

Oameni:

       

      

 

Ce nu se simte in aceasta asezare este conflictul. Atat de validat la mine acasa (adica in capul meu). Conflictul este constructiv, din el se naste energie, baza psihanalizei…deci baza fiintari si a fiintei, religia mea profesionala :)). Nu e, pur si simplu nu e! E saracie lucie, panele de curent foarte dese si fara nicio regula genereaza o neputinta a organizarii (nu se poate spune cand vine caldura, apa calda, mancarea gatita, spalatul rufelor, trimisul mailului, incarcatul telefonului adica aproape tot), sunt prezente toate religiile in forma lor cea mai manifesta…….toate aceste conditii ar obliga la conflict…..ei bine NU E!! Cu siguranta este el undeva….ca oameni suntem si continui sa il cred pe Freud :)))))). Cred ca spiritualitatea/binele (cu toata energia pentru constructia, mentinerea, trairea ei) este forma cea mai “sanatoasa” de sublimare a conflictului si mai cred ca energia necesara pentru supravietuirea simpla este un alt canal in care s-ar varsa energia conflictului (aici impreuna cu agresivitatea fireasca). Nu prea stiu ce se alege de sexualitate……..asta cred ca o voi putea intelege intr-o vizita viitoare. Acum ceea ce imi vine sa spun este ceva din zona lacaniana care spune ca iubirea omoara sexul. De discutat :).

Grija – din toate cele de mai sus plus din ceva propriu ei – grijii, este multa grija. Cred ca fiinta umana are in autenticul ei grija.

Pe una din stradutele din aceasta asezare, in spatele unei tarabe mizere (ca toate celelalte) stateau 3 barbati ghemuiti (pozitia tipica) si jucau JENGA (motivationistii stie :)))); joc folosit in trainingurile motivationale care evidentiaza ceea ce ei numesc reflexul de corectare – adica grija). Este foarte multa grija de: vecin, animal, respect, nonagresiune, trebuintele celuilalt…….

M-a surprins usurinta cu care Oana.ta a mers sa aiba grija 3 zile de niste copii la un centru socio-educativ pentru copii exilati din Tibet. Usurinta ei – cat de usor i-a fost ei emotional sa se confrunte cu ceva atat de nou, difeit, dur si tulburator (cu siguranta nu a fost usor dar faptul ca i-a reusit face sa fie mai usor acum…pentru ea; iar de la mine se vede acum ca usor, multumesc Oana.ta) cat si usurinta faptica – cat de usor este sa gasesti locul sau nevoia concreta si sa treci la treaba (voluntariat, scola, asezamant….).

Binele……..sentimentul de continuitate si coerenta pe un fond de stabilitate, intr-un mediu continator in care agresivitatea este sublimata creativ si exprimata pentru sustinerea vietii …..ceea ce determina o senzatie de coeziune interioara si cu mediul inconjurator ce permite o manifestare libera si autentica a individului, validata din exterior, in respect si grija fata de mediu si de ceilalti….

E mult….stiu. Merita sa fi spiritual!

 

PS. Ce-o ramane de sexualitate?? De discutat….si cercetat! :))

PSS. Bineinteles ca e de pus in discutie frica de moarte……de fapt cred ca acela este punctul de pornire.

PSSS. Manifestare libera si autentica, validata din exterior…………sa-i dam Narcisismului dreptul ce i se cuvine 🙂

despre oameni si caini…

despre oameni si caini… 150 150 gabi

Cainii preiau, printr-un soi de identificare, personalitatea omului. Asta o spunem de cate ori vedem pe strada un caine care “seamana” cu stapanul sau, o spunem cand avem un prieten care are caine si observam cu uimire dar si claritate cum cainele este ca un soi de prelungire a prietenului nostru.

Ei bine, India, ca si Bucurestiul, este plina de caini….maidanezi le spunem noi, ei nu le spun in niciun fel…cainii, ca si restul animalelor, convietuiesc cu omul.

Cainele bucurestean are cateva caracteristici: este neprevazut, este agresiv, este viclean, este cersetor, este smecher, are un soi de inteligenta (vezi cum stie el sa treaca strada pe trecerea de pietoni), nu are teritoriu…e peste tot, nu prea recunoaste un lider….nicidecum omul, poate fi violent atat cu omul cat si cu alte vietati din zona (caini, pisici, cai, masini, copii…). Poate fi al dracu’ de lingusitor, manipulator, seducator, este “bine facut” spre grasut.

Cainele indian este inimaginabil de lipicios……de cauta si cand te-a gasit se lipeste de tine. Este timid, sumisiv dar nu umil, modest, nu este bagacios, nu atrage atentia, nu cerseste direct ci mai mult este un fel de impunere prin forta prezentei si a realitatii lui, isi apara teritoriul castigat (odata ce a pus mana pe noi suntem ai lui si nu mai lasa pe altul sa se apropie), nu este pretentios (mananca si paine goala), indatorat dar fara sa inspire mila, este independent….are viata lui. O mentiune…in Hymalaia sunt grasuti si bine facuti, in Goa sunt slabi si subtiri.

Cam asa e si cu oamenii……….

Iaca India……

Iaca India…… 150 150 gabi

De pe: prieteniisburatori.blogspot.ro:

 

Iaca Indiaaaaaa….din nou…cu tot ce inseamna asta….dor, drag, asteptare, iluzie – deziluzie, mizerie – misto si asa mai departe…..in niciun caz ceva care sa fie cunoscut sau prevazut!

Primul contact…dis de dimineatsa, 7.30, cu Delhi, a fost dezastru!!!!! Panica….urat, pute, mizerie, saracie, poluare…si toate astea trebuind a fi definite conceptual pentru ca nu este nimic din ceva imaginabil/cunoscut. Asa ca…pe panica….l-am abordat pe Shakira (asa ii spun soferului trimis de sburatori sa mai culeaga) in ideea de a ma duce..repede repede……departe de Delhi. Unde? Ni puta ideea….cica ar fi trebuit sa ajung la Dharmasala unde erau cei doi S. Unde e asta…….departe! Asa ca dupa o negociere firava a pretului masinii care sa ma duca acolo am si plecat. Masina..Indigo…asa se numeste ea, marca. Este o masina, seamana cu o masina…dar asa, fara personalitate ca sa zic asa. Dar in interior personalitate neica: covorase persane la picioare, mileuri, papusi….soferul nepalez, vorbind nepaleza si indiana si chineza si some engleza :)).

Bucuros ca am plecat …yupii…….Incet incet am revenit in India…tot drumul este in India..dah! Adica tot mizerie, tot pute, tot urati, tot saracie lucie….este foarte greu de descris nivelul saraciei. Este atat de mare incat pentru mine, occidental, se produce un fel de ruptura/clivaj/scindare, si, astfel, cred ca nici nu o mai percep ca atare, pe ia saracia. Este un fel de a ma uita la televizor vazand ceva fara sa pot intelege pana la capat. Desi sunt aici si nu la televizor parca tot aia este senzatia. Drumul horror din punct de vedere al drumului…adica al mersului intr-o masina……nu exista reguli de circulatie, singura metoda care face posibil sofatul este claxonatul. Tot timpul se claxoneaza, in timp ce depasesti, dupa ce depasesti, cand mergi, cand stai…tot timpul se claxoneaza! Cel mai bine imi era cand ma intindeam pe bancheta din spate ….asta pentru ca nu mai vedeam drumul si cum conduce soferul. In plus, pe fundal, muzica nepaleza……12 ore de muzica nepaleza!!! 12 ore pentru ca 12 ore a durat drumul…..

O poveste de 12 ore…..intre frica, oboseala, culori, indieni, mirosuri, traditii, hindusi, animale, vaci, copii, baba, yoga, curiozitate, linste, transa, guru, constiinta…………….da, toate astea stand pe bancheta din spatele masinii. Aici pare ca totul este foarte aproape de tine, foarte in tine, nu este nevoie de intelgere tip occidental (intelegand prin asta o traducere in gandire pre-definita a simtirilor spontane, pure, autentice). Nu stiu daca India are ceva in sine…..dar cu sigurant pentru mine are puterea/forta clivajului. Ma poate rupe de tot ceea ce sunt din cauza rolului social dobandit, creat, construit, jucat ….care sunt in Bucuresti. Atat de simplu si, atat de complicat. Stie Iutii :)). Da, asta ma face sa ma simt bine, sa ma simt eu…….intre noi fie vorba nu sunt cine stie ce. Mai degraba sunt cam golut, cam fara ideii….nu prea stiu ce vreau, mi-e cam lene……..de discutat :).

Si am ajuns….unde?? in McLoud Ganj…..Eeeeeee…mare poveste. In primul rand parca nu mai e India….Este in Hymalaia (la poale :))….adica la 2000 m altitudine. Este o asezare (nu e nici oras nici sat) in care stau refugiatii din Tibet care au trebuit sa plece de acolo in 1954 (parca….partea tehnico istorica concreta nu o stiu). Aici sta Dalai Lama….adica aici este casa lui. Acum nu e acasa…hm.

 

 

 

Si aici i-am gasit pe ceilalti 2 sburatori. Se adunsaera si iei tot azi. Unul de pe drumuri (Oana’ta) si altu’ de la ashram (Mihai). I-am gasit si bine si rau……asa cum e viata…hi, ce-mi place sa fac pe desteptu’. I-am gasit sburataciti, linistiti, agitati, ganditori…de toate! Dar foarte diferiti. Cred ca aste este cel mai important….inainte orice incercare de punere a unei etichete de tip bine/rau, cred ca pentru noi occidentalii este putinta de a vedea/simti/trai/intelege/vedea DIFERIT. Asta e imbogatitor, asta este ceea ce va avea valoare peste timp si in timp. Si asa i-am gasit.

 

 

Si yo p’aici:

 

 

Si aici m-am asezat nitel. Stam intr-o casa a tibetanilor. E greu de definit gen hotel, hostal, pensiune….nu e nimic din astea si totusi dormim acolo. Sa nu uitam, ne aflam la munte…la 2000m. Suntem la marginea padurii iar locul este plin cu de-alea locului……animalul de casa: maimuta; pasarea de casa: vulturul; vecinul: calgarul tibetan; turistul: nepalez, butanez, hipiot occidental; biserica: templul budist; religia: budista; mancarea: indiana; oamenii: buni, calzi….cam asa!

 

 

 

Bun, sunt ceva chestiuni neasteptate……aaaaa….dah. Curentul electric este o raritate…vine si pleaca cand si cum vrea el…..adica nu te bazezi pe el….ei bine si de aici o intreaga filozofie de viata (nu, nu e prea exagerat)….mancatul, dusul, cafeaua, netul, muzica, caldura….toate depind de curent. Si daca nu e curent….sau e uneori….si mai ales haotic….trebuie sa iti organizezi….sau mai bine zis dezorganizezi….totul dupa asta……Si asta nu stiu cum e. E haos!!! In capul meu…caci aici e o liniste de ma doare capul!

E, cam asa e dupa acest timp….care nu stiu exact cat a fost/e! :)))

Cateva vorbe pentru sburatorii (4 – A si cel de-al 5.lea – T) si non sburatorii (Angelichiiii meu) de acasa: e bine, sunt bine, suntem bine, o sa fie bine……sunteti bine……si yo sunt aici, acum.

PS3

 

 

 

 

 

 

 

JUNG, 1938……

JUNG, 1938…… 267 400 gabi

De la un prieten sburator:

 

“Este foarte posibil ca India sa fie lumea reala si….. astfel, omul alb traieste intr-o lume nebuna a abstractiei…….Cand mergi cu picioarele goale cum poti vreodata sa uiti pamantul?”

 

C. G. JUNG, 1938