canabis….

 

Ce este marihuana? THC si canabinoizii….

Marihuana este parte din planta cunoscuta popular sub numele de canepa (canabis). Canabisul produce in mod natural aprox. 60 compusi activi cunoscuti sub numele de canabinoizi. Unul din acesti compusi este faimosul THC; unicul compus psihoactiv dintre toti compusii canabisului. THC-ul este si unicul canabinoid care s-a putut sintetiza chimic si cel care se prescrie astazi in mod legal.

THC-ul se gaseste in concentratie maxima in inflorescentele plantelor femele mature. In functie de specie, THC-ul reprezinta intre 1 si 7 % din planta. O planta cu un continut de 6% THC se considera foarte puternica.

 

Tipuri de canabis

Exista 3 tipuri: Canabis sativa, indica si ruderalis. Fiecare la randul sau are sute de varietati. Toate produc fibre textile si industriale de calitate foarte buna. Diferenta este in continutul de canabinoizi, in special THC.

Canabis sativa: originara din tari tropicale precum Tailanda, Indonezia, Nigeria, Columbia. Din aceasta varietate se obisnuieste sa se consume mugurii sub forma de iarba – marihuana.

Canabis indica: creste in Himalaya, zona mediteraneana, India, Pakistan, Afganistan, Liban si Maroc. Este o planta cu un continut ridicat de rasina. Din acest tip se separa rasina si se obtine hasisul.

Canabis ruderalis: utilizarea sa este majoritar industriala, continutul sau in THC fiind aproape nul. Creste in zone din fosta URSS.

 

Referinte despre statutul canabisului

Cunostintele despre virtutile terapeutice ale canabisului dateaza din farmacopeele antice din China, India si Grecia clasica.

In ultimii ani interesul pentru proprietatile curative ale canabisului s-au multiplicat dar cercetarile continua sa fie anecdotice datorita situatiei legale a acestei plante si mai mult datorita etichetei pe care a capatat-o, si anume de drog periculos.

Marihuana a devenit un drog ilegal in 1937 datorita intereselor economice ale industriei farmacologice. Pana la acel moment obtinerea produselor derivate din canabis era facila, prin intermediul micilor producatori. Acest tip de comert nu putea fi aceptat de marile companii farmacologice…o planta care creste usor peste tot nu putea sa umbreasca medicamentele frumos etichetate ale marilor laboratoare si mai ales fiind vorba de o substanta ce nu se poate sintetiza in laborator. La asta s-a adaugat si sectorul industrial al textilelor care odata cu aparitia fibrelor sintetice avea tot interesul sa elimine de pe piata canepa. In ultimul rand, acei ani coincid cu miscari sociale pe care politicienii si industriasii le-au folosit pentru scoaterea canabisului in ilegalitate. Sosirea unui numar mare de imigranti in Statele Unite cu toate problemele derivate de aici…rasism, somaj, au reusit sa stigmatizeze consumul de canabis. Marihuana a fost asociata cu mexicanii, grupurile criminale, gasti urbane…Grupurile puritane din Statele Unite si-au dorit curatarea tarii de „vicii” si astfel au pornit o propaganda masiva de incriminalizare a drogurilor, printre ele si a canabisului. Decizia guvernului SUA de a interzice canabisul a fost insotita de o campanie de marketing ce asocia consumul de canabis cu criminalitatea, violenta si decaderea morala. Astazi inca se pastreaza la nivelul maselor aceasta opinie.

“Daca monstrul hidos Frankestein s-ar afla fata in fata cu monstrul marihuana, ar muri de frica” – Harry Anslinger, seful Biroului Federal pentru Narcotice al SUA, 1937. Propaganda lui infricosatoare pare ridicola astazi, insa alimentata de rasism si de puritanism, a dus la prohibitia canabisului in SUA si apoi in lumea intreaga.

Anii 60 si 70 in care marihuana a fost folosita ca simbol al dorintelor de libertate au rupt rigiditatea de pana atunci dar i-au pus eticheta de planta recreationala cu valoare contra-culturala. Acest fapt a reusit sa mentina imaginea negativa…..

Ambele situatii au pus pasiunea inaintea obiectivitatii stiintifice si astfel au intarziat studiul acestei substante.

 

Marihuana si creierul

Dupa cum am spus, substantele care ii confera canabisului personalitate sunt asa numitii canabinoizi, in numar de aprox 60. THC-ul este unicul psihoactiv dintre toti. Relatiile sinergice dintre diferitii canabinoizi este ceea ce confera acestei plante valoare terapeutica.

Din perspectiva legala canabisul este clasificat ca halucinogen, chiar daca orice consumator poate sa ofere marturie ca acest efect apare foarte rar. Actiunea sa asupra creierului – subiectul cel mai controversat – este inocua; nu dauneaza celulelor cerebrale si nici tesutului nervos. Datorita faptului ca canabinoizii sunt liposolubili, acestia sunt transportati din creier in tesutul nervos si apoi in organe fara sa lase urme in materia gri a creierului.

Simptomele intoxicatiei cu canabis sunt periferice (extracerebrale). Psihoactivitatea substantei se manifesta cand aceasta ajunge in sistemul nervos central. In acel moment se produc senzatiile caracteristice: incetinire psihomotorie, cresterea sensibilitatii la culori si sunete, tulburari ale memoriei de scurta durata, euforie cu pastrarea constiintei privind originea acesteia, tulburari ale notiunii de timp, reducere a spasmelor musculare si a durerii.

Fiinta umana dispune in mod natural de receptori cerebrali pentru canabinoizi si THC. Acesti receptori sunt situati in ariile cerebrale care controleaza memoria, invatarea, durerea, greata, psihomotricitatea…..ceea ce explica efectele marihuanei (atat cele placute cat si cele neplacute). Niciun receptor canabinoid nu se afla in zonele cerebrale care controleaza respiratia sau ritmul cardiac, aceasta observatie fiind importanta pentru a intelege de ce consumul de canabis nu a produs niciun deces si astfel nu poate fi considerata o substanta periculoasa.

In anul 1992 s-a identificat prima familie de molecule cerebrale care actioneaza pe receptorii mentionati. Cercetatorii au numit-o anandamida (in sanscrita inseamna “fericire eterna”). Astfel, observam ca creierul nostru este dotat cu infrastructura (receptori cerebrali) si canalele (molecule) care ne permit asimilarea canabisului.

 

Primul neuroregenerator

Dupa studiile recente publicate in revista The Lancet, unul din compusii canabisului poate avea capacitatea de regenerare a neuronilor (singurele celule din organism care nu se regenereaza singure). Aceste studii arata ca dexanabinolul ar putea incetini extinderea pierderilor neuronale datorate unui traumatism. Acesta actioneaza prin blocarea glutamatului care afecteaza neuronii, precum si blocarea peroxizilor si a hidroxizilor…molecule toxice. Actiunea antiinflamatorie, proprie canabisului, ar fi si ea responsabila de incetinirea proceselor ce duc la moarte neuronala.

Daca aceste studii vor fi confirmate vorbim despre prima substanta neuroregeneratoare. In plus anumiti endocanabinoizi, precum anandamida, au demonstrat efect neuroprotector, ceea ce conduce la ideea ca aceste substante pot avea utilitate in tratamentul anumitor demente.

Toate aceste ipoteze sunt in contradictie cu folclorul popular care insoteste consumul de marihuana si care sustine ca aceasta produce pierderi de memorie.

Un studiu canadian sugereaza ca consumul regulat de canabis stimuleaza capacitatea de regenerare neuronala in zona hipocampului, zona ce regleaza memoria si procesele cognitive. Astfel, consumul regulat de canabis ar putea favoriza memoria, ar putea produce scaderea anxietatii si imbunatatirea starii de spirit. Cercetatorii canadieni au lucrat cu sobolani si cu canabinoidul sintetic HU210 si au concluzionat „canabisul este unicul drog ilegal capabil sa produca cresterea numarului de neuroni, ceea ce genereaza o relatie pozitiva cu efectul sau anxiolitic si antidepresiv”.

 

Marihuana trateaza?

Din cate se stie pana in acest moment canabisul nu vindeca cancerul, nici SIDA, nici astmul nici vreo alta boala.

Canabisul reduce simptomele anumitor boli, scade durerea, ajuta la a trai mai bine cu anumite simptome invalidante, reduce efectele secundare ale unor medicamente conventionale agresive precum chimioterapia.

Dintre virtutile terapeutice ale canabisului – trebuie mentionat ca majoritatea sunt cunoscute din relatarile pacientilor, dat fiind ca studiile stiintifice sunt limitate datorita statutului legal al canabisului: efect antiinflamator, analgezic, antispastic, expectorant si stimulent al apetitului.

Aplicatii terapeutice:

• Cancer: tratamentul efectelor negative ale chimioterapiei precum greata, voma, anorexia.

• SIDA: tratamentul efectelor negative ale antiretroviralelor (mai ales in cazurile de tripla terapie): greata, voma. Tratamentul altor simptome ce apar in SIDA precum spasme musculare, dureri si oboseala cronica.

• Scleroza multipla: reducerea spasmelor si tremuraturilor. Unii cercetatori sugereaza ca poate opri evolutia bolii.

• Paraplegie si tetraplegie: pentru tratarea durerilor si a spasmelor.

• Epilepsie: tratamentul efectelor secundare ale medicamentelor antiepileptice.

• Artrita: pentru scaderea durerii si imbunatatirea mobilitatii.

• Astm: pentru imbunatatirea respiratiei.

• Glaucom ocular: canabisul inhiba nervii oculari astfel ca se va produce mai putin lichid; deshidrateaza ochiul si astfel lichidul acumulat se redistribuie si se absoarbe; dilateaza vasele de sange astfel facilitand drenajul lichidelor……toate acestea conducand la scaderea presiunii oculare.

• Depresie si anxietate: exista studii care relationeaza efectele benefice ale canabisului pentru anxietate si depresie cu stimularea secretiei de serotonina. Nu este foarte clar mecanismul de actiune al canabisului pentru aceste afectiuni dar este clar ca aici efectele sunt cele mai vizibile.

• Tulburari alimentare: anumiti cercetatori sustin ca anorexia nervoasa este provocata de o hiperactivitate a mecanismelor cerebrale relationate cu dopamina si ca sistemul canabinoid endogern ar putea contracara excesul de activitate al acestuia si astfel sa imbunatateasca simptomatologia.

 

Canabisul si medicina

 Canabisul s-a sintetizat partial in laborator obtinandu-se diverse medicamente care astazi se gasesc in farmacii si spitale in multe locuri din lume.

–          Cesamet: contine nabilona – analog sintetic al THC.

–          Marinol, Ronabin, Elevat – contine dronabinol (THC sintetic pur) dizolvat in ulei de susan.

–          Cannador – extract standardizat de canabis (oral)

–          Sativex – extract standardizat de canabis (sublingual)

–          Dexanabinol – canabinoid sintetic non psihoactiv

–          Bedrocan – extract sec de marihuana

 

Sper ca aceasta pauza in utilizarea si studierea canabisului sa ia sfarsit curand. Nu cred ca ipocrizia societatii capitaliste si forta industriei farmacologice vor putea rezista in fata evidentei.

Este foarte important pentru societatea actuala sa fie informata in mod real cu privire la canabis. Imaginea doar negativa si catastrofica asupra acestei plante nu ajuta pe nimeni…

 

Canabis ruderalis cules pe marginea drumului :):

 

Referinte istorice…..

Canabisul a aparut odata cu constiinta umana si s-a raspandit in lume odata cu ea. Sunt multe studiile antropologice care descriu utilizarea canabisului inca din timpurile ceremoniilor samanice din mezolitic. La sfarsitul neoliticului planta era deja intalnita in  zone largi ale lumii din China – locul sau de origine, se spune ca pe la 3700 i.C. – pana in regiunile orientale ale Europei.

Imparatului Shen Nung (China, anul 2737 i.C.) i se atribuie prima scriere si astfel descoperirea canabisului dar si a ginsengului, efedrei si a ceaiului cofeinizat. Ghidul sau medicinal recomanda canabisul pentru constipatie, reumatism si crampe musculare.

Rutele de expansiune ale canabisului catre Occident au urmat in principal trei cai: catre est din China, catre sud din India si sudestul Asiei, si, in ultimul rand, dinspre vestul Asiei catre Africa, Europa si apoi America. De la momentul aparitiei in fiecare din aceste zone, canabisul a cunoscut o evolutie diversa in ceea ce priveste consumul si raspandirea sa.

Inca de la primele marturii scrise asupra existentei sale, canabisul a trebuit sa traiasca in dualitatea dintre drog si medicina. In prima farmacopee chineza, Pen Ching, ce dateaza din secolul 1 d.C. si care inglobeaza mii de ani de studii medicale antice, se vorbeste despre proprietatile psihoactive ale canabisului.

Odata cu aparitia filozofiei confucianiste (Confucianism – curent filozofic-religios aparut in sec. V i.C. in China, potrivit caruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovaduia respectul si supunerea necondiționata fata de cei superiori ca situatie sociala. Susținea ca problema conducerii armonioase a societatii si a statului este condiționata de perfectionarea propriei personalitati.) canabisul a dobandit o imagine de substanta “barbara” utilizata in ritualuri samanice. Intre timp insa, in tarile vecine ce faceau comert cu China (o treime din comertul ce constituia “drumul matasii” era format din canabis), canabisul ajunsese sa fie foarte apreciat. Astfel, India a preluat “autoritatea paterna” asupra canabisului.

In India canabisul a dobandit o buna faima atat datorita caracteristicilor sale medicinale cat si celor “divine”. In vechiul text al lui Arthava Veda canabisul este descris ca “una din numeroasele plante care ne elibereaza de neliniste”. Pe de alta parte era unul din insotitorii nedespartiti ai lui Shiva si Indra. In ceremoniile tantrice canabisul era utilizat – uneori amestecat cu alte plante – pentru proprietatile sale afrodisiace.

Sciiti, un trib razboinic nomad care a trait pe tarmurile nordice ale Marii Negre sunt primii inhalatori de canabis atestati documentar. In jurul anului 440 i.C., istoricul grec Herodot scria ca sciiti utilizau in masa ritualuri cu canabis. Acestia ardeau “bobocii” de canabis in corturi inchise si inhalau fumul. Vecinii lor, tracii, ardeau canabis in focurile de tabara. Sciitilor li se atribuie si cuvantul canabis, vechea denumire ar fi fost cuvantul evreiesc qeneh sau kaneh bosm, tradus in biblie drept calamus…..

In jurul secolului XVI canabisul era pe deplin raspandit in sud estul Asiei. De exemplu in  Tailanda se administra, datorita proprietatilor sale analgezice, femeilor care au nascut. Atat in Tailanda cat si in Cambogia, Vietnam, Laos pe langa utilizarea sa medicinala s-a dezvoltat si o cultura culinara in jurul canabisului.

In Evul Mediu, hasisul s-a raspandit in lumea musulmana. Spre deosebire de alcool, canabisul nu este explicit interzis in Coran. Se spune ca Haidar, fondatorul sectei islamice a sufitilor, l-a descoperit in 1155 mancand din frunzele unei “plante dansatoare”. In Egiptul secolului XIII, gradina Cafour din Cairo era locul favorit al consumatorilor de hasis.

Tot din evul mediu exista dovezi ale utilizarii canabisului in Africa. Hotentotii, bosimanii si zulusii fumau dagga; populatia congoleza bashilange a devenit din razboinica pacifista dupa ce a inceput sa idolatrizeze riamba.

In 1798 cand Napoleon a invadat Egiptul nu exista niciun fel de alcool pentru soldatii sai, asa ca acestia au preluat obiceiul local de a fuma hasis. Astfel, soldatilor lui Napoleon li se atribuie introducerea canabisului in consumul uzual din Europa. In 1830 hasisul egiptean se bucura deja de popularitate in randul tinerilor francezi care il fumau “pentru distractie”. De aici incolo Europa si canabisul nu s-au mai despartit.

In Evul Mediu canabisul a intrat intr-o era obscura in Europa in timp ce a continuat sa infloreasca in zone precum Orientul si nordul Africii. Culturile de canabis in Europa serveau fundamental pentru obtinerea de fibre textile, ceea ce nu era deloc putin. Dupa doua secole de dezvoltare in acest sens fibrele de canepa au devenit un material strategic; flotele navale ale Olandei, Marii Britanie si Spaniei au gasit in fibrele de canepa un aliat important in cresterea rezistentei flotelor lor. Mult mai tarziu, Statele Unite au lansat chiar si o campanie pentru a motiva fermierii sa cultive canabis, sloganul campaniei fiind “Hemp for victory” (Canepa pentru victorie).