Un alt concept ce a fost necesar sa il reconsider este timpul. Inca de la intrarea in tara, pe un culoar din aeroport ce ducea catre controlul pasapoartelor, sunt scrise cateva anunturi, azi inteleg ca merita luate in serios. Printre mesaje precum Nepalul este a doua tara din lume ca resurse de apa, Nepalual este tara cu cei mai inalti munti din lume si cu teritoriul aflat la cea mai mare inaltime, este mentionat si faptul ca In Nepal anumite lucruri pot lua timp, cu alte cuvinte Nu te grabi caci timpul are alta masura in Nepal.
Ei bine, asa si este. Inca din primele momente dupa citire aveam sa aflu cam ce inseamna asta cu adevarat. Pentru a intra in tara, adica control pasapoarte, plata viza si obtinere viza…cam 2 ore (ceea ce ne-ar fi putut lua cu multa indulgenta 20 min). Dar randurile de ghisee, de registre, de stampile, de oameni care le completeaza……ei bine toate astea intr-un ritm….niciun ritm! Astfel am invatat repede ca un pahar cu apa poate veni in 2 min sau in 2 ore. Un lucru este cert, ca el va veni! Incercarea de a gasi o explicatie, o certitudine, o ora, se va intalni cu un dat din cap, acelasi ca si la indieni, care inseamna cumva ca lucrurile se vor rezolva intr-un fel sau altul, intr-un timp sau altul! Am primit un zambet calm si o mimica care exprima neintelegerea lui fata de isteria mea…..Si, incepand de atunci asa a aratat relatia mea cu timpul, in Nepal.
Timpul zilei e ca la tara…….dimineata e cand canta cocosul, cioara si alte pasareturi, seara la 6 tragem spre casa, ca se lasa intunericul.
Timpul deplasarilor…cam 6 ore la 200 km cu un kia rio…..
Un tanar nepalez de 19 ani lucreaza 6 luni, cate 18 ore pe zi, chelner in India, si 6 luni doarme, in Nepal….
Intr-o zi faci cate reusesti sa faci si restul continui maine…
Ora nepaleza…este la 15 minute diferenta de cea indiana, la 4 ore si 15 minute fata de ora Bucurestiului….POOOOOOOOOOOFTIM?…..si 15 minute??????????? Adica daca la noi, cand treci granita la unguri, este firesc sa fie cu o ora diferenta, la ei, treci granita din India in Nepal si este o diferena de 15 minute…….
Tot ceea ce ar presupune pentru mine un fel de lucru/munca, adica pe net, mail etc. nu are…. timp, caci v-am povestit cum e cu curentu’, asa ca genul asta de lucruri e atemporal….cum ti-o fi norocu’. Dar intotdeauna ai capul cu tine iar o hartie si-un creion se mai gaseste…..
Oamenii astia, in schimb, au treaba……. sa traiasca!
Concepte precum hotia, susaneaua, cuvantul dat, intelegerea, nu au corespondenta in functionarea zilnica….In sensul ca ele ori sunt ori nu sunt. Nu exista ca unii furam sau furam un pic si atunci trebuie sa existe diverse institutii precum politistul, procurorul, judecatorul care sa prinda, sa ancheteze si apoi sa stabileasca cam cat ai furat si cam care ar trebui sa fie consecintele. Nu, pur si simplu nu furam! Si atat. Poate parea ireal dar nu am simtit niciun moment de panica cu privire la bunurile mele materiale. Unde sa tin banii, sa numar de 10 ori restul sau schimbul (si asta pentru ca nu pricepeam o iota din bancnotele lor – au alt scris si la litere si la cifre), sa imi pun la seif laptopul sau vreu alt bun….nicio grija. Un sentiment de atata corectitudine cum nu am simtit…In acelasi timp nu exista poate ne intalnim, ne auzim si vedem, poate iti aduc, poate platesc, ceea ce cred ca are mare valoare la incredere!
Nu exista sa fure, insele, pacaleasca. Nu isi propun sa te faca, sa iti ia banii cu orice pret. Exista un soi de negociere, dar scopul nu este de a obtine mai mult de la tine pentru a te fura, pacali ci pentru ca tu ai mai mult si, pana la urma e normal ca tu sa valorizezi acel lucru la puterea ta de cumparare si sa nu te bucuri, meschin, la un chilipir. E firesc ca tu sa platesti mai mult decat el, nepalezu’. Uneori ti se spune direct…plateste cat consideri tu ca valoreaza pentru tine!
Intelegerea intre oameni curge firesc. Nu i-as spune comunciare pentru ca este mai mult de atat. In lumea mea, comunicarea este un conept care a ajuns materie de studiu si predare la scoala. Eu predau, ii invat pe oamenii din lumea mea, comunicarea…comunicarea intre partenerii din cuplu, intre frati, intre colegi, intre prieteni, cu seful, cu subalternul, cu publicul, cu copilul etc. Aici am intalnit o comunicare care se afla in firescul intalnirii dintre oameni. Am intalnit oameni care vroiau sa comunice cu mine pentru ca eram altfel, pentru a exersa limba engleza, din curiozitate. Curios! Am intalnit oameni care nu vroiau sa comunice cu mine pentru a-mi vinde sau cere, nici pentru sex, nici pentru iubire, nici pentru prietenie, ci pentru a ne intalni un moment. Toate astea mi-au trecut prin minte cand m-am intalnit cu oameni care vroiau sa vorbeasca cu mine din senin……
Si le place sa comunice. In toate modurile si pe toate canalele…vorbit, tipat, scris, desenat, atins, colorat, construit, miros, sunete…totul comunica cu tine, prin toate simturile!
Nu stiu despre ce naiba vorbesc dar vorbesc. Nu cred ca sunt la curent cu ce a mai spus Angela Merkel sau cu cotatia petrolului pe bursa newyorkeza…..dar nici cu situatia economica din tara vecina, Butan. Oamenii, inainte vreme, erau calzi, dornici de intalnire. Intalnirea nu era amenintatoare si asta o facea placuta si dorita. Oamenii de aici sunt de atunci…..
In acelasi timp legatura dintre ei nu pare a fi de tip dependent, precum imi vine sa caracterizez relatiile interumane din occident.
Paranteza filozofica (sau despre Ipocrizia occidentala). Se sustine in mai toate mediile intelectuale, cool, culturale, politice etc, ca ar trebui sa luptam impotriva individualismului si sa devenim mai comunitari – eco, bio, veg/reveg, reciclare, biciclete, CO2, animale si drepturile lor, HIV, orfani, handicapuri de toate formele, leucemie, cancer, paduri virgine, cladiri din secolul IV, traditii si obiceiuri, etc. De fapt, societatea noastra este un sistem care s-a cladit, intr-un mod pervers de altfel, pe dependenta (asta ca sa nu ii spun sclavie moderna ca pare prea dur). In lumea mea suntem complet dependenti! De job, bani, internet, nevasta, sot, copii, parinti, oras, servicii, masina, caldura, electricitate, telefon si inca cate…..Dependentele acuzate de patologie nici nu le mai pun. Aceasta denota o ipocrizie a occidentului sau o perversiune, cum ar spune psihanaliza. Spunem ca vrem sa luptam impotriva individualismului pentru ca lumea se indreapta spre o atrocitatate a omului prea liber si individualist, cand de fapt lumea se afla, si continua sa construiasca, dependente si alte dependente si altele…iphone, ipad, skype, google…..ca sa nu le numesc scalvie.
Oamenii astia par oameni liberi. Nu se astepta, nu li se pare de la sine inteles nimic, nu e prevazut dinainte, libertatea ta este si libertatea celuilalt.nu se agata de tine, nu te incaleca. Daca vrei spatiu ai spatiu, daca vrei companie, intotdeauna gasesti.
Daca vrei ajutor, grija, cere si, intr-un fel sau altul, ele vor veni. Doar sa nu fii pretentios. Nu te astepta, insa, ca mama atot-iubitoare sau tata atot-puterni,c sa fie acolo sa te salveze.
Toate astea imi dau un sentiment foarte ciudat. Intotdeauna m-am simtit un mare fan al libertatii. Chiar am fost si „acuzat” de unii, altii, ca fiind prea liber, libertin, socialist, ingaduitor, prost/fraier sau, curajos/extremist, aventurier….Astazi sustin cu toata taria si responsabilitatea ca de fapt sunt un dependent ca oricare altul din lumea mea. Sunt dependent de curentul electric, apa calda, comfort, internet, telefon, bani, prieteni etc! Daca nu le am, sau daca mi se termina, sau daca imi scade doza, intru in sevraj! Cu toate ale lui, si somatice si psihice. Stiu, asta am denumit-o in lumea noastra, isterie. Doar difera intelegerile….
Existenta castelor demonteaza, pentru mine, din temelie, conceptul de drepturile omului. Care drepturi? Acesta are ceva nepotrivit in alaturarea lui cu cel de caste. Sistemul social nepalez, ca si cel indian, este fundamentat pe caste.
In foarte simplu, clase sociale bine definite, cu caracteristica ca nu este permisa trecerea dintr-o clasa/casta in alta sub nicio forma. De la traitul in jungla pana la printi si printese. Clar si simplu, unde te-ai nascut acolo vei muri, cu tot ce inseamna asta! Ce mi se pare foarte interesant este ca, atat de impamantenita este aceasta structurare incat, fantezia – mecanismul omului occidental, in esenta, de creare fara limita – unui om dintr-o casta nu ii permite trecerea intr-o alta casta.
In acest caz, cred ca putem vorbi despre drepturile unei caste fata de alta, sau de drepturile unui individ in interiorul unei caste, dar, noi vorbeam de universalitate, nediscriminare, nediferentiere…..pai? unde? Vorbe goale.
Multe alte intrebari, la intalnirea cu sistemul castelor, mi s-au ridicat…..cum ramane cu aspirationalul, motivationalul, volitionalul sistemului din care vin eu? Cum ramane cu toate cautarile noastre asidue ale motivatiei intrinseci, minutiozitatea cercetarii motivatiilor care pun in miscare fiinta umana pentru cautarea dezvoltarii, premiza aspirationalului fiintei…….Pai? Daca le avem, le gasim, le identificam, le punem in miscare ……….unde ne vor duce, intr-un sistem al castelor, in care granitele sunt de nepatruns??? Frustrare totala, de nestavilit, furie…….se vor declansa in noi, bietii occidentali aspirationali……toate furtunile frustrarii si neputintei tolerarii ei, si vom cadea in agonia depresiei si a doliului perpetuu al non-avutiei.
La ei, nepalezii, nu pare sa existe frustrarea data de evidenta neputintei sau a ne-avutiei. Si sunt atat de evidente. Ele, castele, nu traiesc separat ci se intrepatrund, convietuiesc in acelasi habitat. Guru, printul, hindu, care doarme in cort, care doarme in casa, care are pantofi, care nu are, care are ce manca, care nu….toti laolalta. Si in pace. Nu se vede absolut nicio urma de frustrare…ascunsa, deplasata, aparata. Si vorba aia, ma dau specialist in a observa astfel de mecanisme….Nimic. Cu siguranta necesita mult mai multa observatie si intelegere pentru a putea avea o parere, aceasta este impresia pe care am avut-o in aceasta calatorie. Cel mai impactant a fost, pentru mine, sa nu vad/simt, la intalnirea mea directa cu ei, din diferite caste, niciun soi de invidie fata de ceea ce posedam eu. Uneori am simtit eu chiar, un fel de frustrare pentru ca posesiile mele, tenesii, bluza, caciula, ochelarii nu sunt observate, nu sunt apreciate, nimeni parca nu le vedea, parca nimeni nu ma invidia pentru hanoracul meu burrbery…..foarte straniu!!!!!!
Cum or functiona aici mecanismele pe care eu le stiu atat de bine din studiul mintii occidentale????????? OAre sistemul psihic are un fel de plasticitate si, de fapt, isi gaseste un sistem de functionare (ca un fel de ……) care sa mentina un soi de echilibru/homeostazie, si, de fapt, concretetea modului de functionare nu prea conteza? Noi, occidentali avem unul, ei, nepalezii, altul…si cu siguranta ca exista o multitudine de alte astfel de organizari sociale…si in ultimul rand, organizari ale mintii umane……..?! Peste scheletul structural psihanalitic, freudian putem sa punem oare mai multe forme de functionare (aceeasi structura, aceleasi procese dar alta forma)? Poate energia pulsionala, sistemul energetic al psihismului, sa fie doar cele care valoreaza si ar trebui sa le dam mai multa importanta? Forma pe care o ia energia sa fie mai degraba conjuncturala?……………
Drogul este un alt concept care acum mi se pare ca are valoare, semnificare doar in lumea din care vin eu. Ritualurile, festivalurile, obiceiurile zilnice…toata viata comunitatii se desfasoara in relatie directa cu elementele naturale inconjuratoare – vaca, gaina, capra, pisica, cainele, porcul, cocosul, palmierul, vulturul, maimuta, cajuul, canabisul, tutunul, conopida, iacul…..Natura este parte vie a vietii in comuniune cu omul. Canabisul, ca si multe alte plante, necunoscute mie, fac parte integranta a cotidianului. Nu stiu despre drogurile sintetice, imi vine sa spun ca nu si-ar gasi locul. Am observat ca alcoolul este tratat ca un produs de lux. O sticla de bere locala te costa cat un fel principal de mancare, continentala, adica din cele cunoscute de noi occidentalii – gen friptura cu…, adica scumpa. In schimb, canabisul costa, daca esti novice cam la jumate de pret fata de Bucuresti, daca esti de-al casei, unitatea de masuta este tola (adica 10 grame..hm, ce unitate de masura) si costa cam 15 euro.
…….va urma
O sa incerc intru-catva sa clarific ceea ce vreau sa spun prin a arata cateva diferente fundamentale intre valoarea acestor concepte din intelegerea mea, credeam eu ancestral umana, si ceea ce am gasit in calatoria mea din Nepal.
