INTRO: Mintea omului functioneaza in mai multe planuri, in principiu paralele. O afirmatie care intotdeauna mi-a fost greu sa o sustin.
Viteza de functionare a mintii (din capul nostru) este unul din factorii importanti ce definesc un astfel de plan, cel putin o anumita categorie de planuri.
Cand am ajuns la Mc Loud Ganj parca mi-a pus cineva o cizma in piept. Mi s-a oprit mintea brusc (veneam ca un tren fara frane cu 200 km/h care intra intr-o gara……ravagiiiii). Prea brusc, prea multa liniste, prea static. Aici lucrurile se derulau la 15 – 20 km/h. Contactul meu nu s-a putut realiza. A fost mai degraba o apropiere a celor doua planuri (celor doua viteze) dar fara sa se intalneasca. S-au vazut. Acum stiu de existenta celeilalte. Macar acum stiu cum arata planul/lumea la 15 – 20 la ora. Citisem, auzisem dar nu intelegeam…nici acum nu inteleg dar…am pus mana :). De exemplu, mi-am propus 3 zile la rand sa intru intr-un templu budist….nu am avut starea.
Asta m-a facut sa fug in Goa. Acolo sunt indeplinite doua conditii 1. este un loc cunoscut si asta scade anxietatea (care participa in mod important la viteza – alta discutie) si 2. cel mai important…este un spatiu de tranzitie. Aici viteza este de 50 – 60 km la ora si poate urca pe la 80 (daca iti iei scooter, te duci pe la silent parties, scuba……etc). Pentru mine foarte liniste…foarte incet. Anul trecut Goa a fost cizma primita acum la Mc Loud.
Timpul este enorm. Lucrurile sunt simple…..trebuie sa imi fac nesul, sa scot cateva lucruri pe veranda (adapostite in cabana peste noapte)….laptop, tigari, bricheta; sa matur veranda (nu am maturat eu dar as fi putut). Peste zi vor ma fi cateva de facut….cumparaturi (tigari, suc, fructe…), cina.
La inceput parca nu e viteza deloc….dar am amintiri de anul trecut, am stoperul din McLoud Ganj…..am conectat repede (zic eu). Dar ce fac acum? Ca vulturii plesuvi din Cartea Junglei ….And?….What we wanna do now?
In primul rand am invatat sa stau…….uuuuu, mare lucru (va veni o scriere despre cum am facut eu asta)! Apoi invat sa imi folosesc simturile la acest ritm, sa imi obisnuiesc mintea sa functioneze (cumva sa… stea) la aceasta viteza ….e ca un copil care descopera lumea. Incet incet gandurile incep sa prinda fir, poveste, nu mai sunt franturi fugace.
La viteza asta asta ai tot timpul sa descoperi, sa te acomodezi, sa incepi sa vezi, auzi, mirosi. Incet incet am prins flow-ul vitezei de 50 – 60 la ora. Uneori mai imi vine sa o iau la goana (ajung pe la 80 – 90): unde mananc, nu mai am tigari, trebuie sa primesc un tel, sa trimit un mail……uuuuuu…..vrie. Iar…incet incet….cu ajutorul caldurii, a lui Gi, al sburatorilor, al mamei India continatoare…………..ajung din nou la 50…….uuuuuf, ce bine, ce liniste.
Cum arata: un paradis de plaja impietrit…….nu se cere explorat, este la vedere si impreuna cu totul….casa, plaja, jungla, strada, oameni….este la indemana. Nu necesita lupta, efort….nu iti cere.
Aud, vad, miros, simt…altfel!! E clar, e alt plan. Sunt altcineva (eoooooooo…..am critica, n-am luat-o razna; e ca si cum as fi altcineva…na!). Dar este o delimitare clara fata de celalalt plan (de 120 la ora). Simturile parca sunt altfel….simt altceva, detalii! Viteza mintii mele poate fi atat de mica si mintea mea sa ramana intreaga, sa aiba flow – coerenta, chiar si consistenta….?! Super tare!
Nu am simtit plictiseala, cred ca la viteza asta nu exista (de discutat de ce la 120 la ora apare??). A disparut vinovatia fata de „complicatile” de acasa (cu tot ce inseamna asta..panica, griji….); nu am mai simtit anxietatea de a face………am simtit in esenta sa (ce pompos suna) lipsa lui trebuie (hi..din nou lipsa).
Viteza din Bucuresti este pe undeva pe la 120 km/h si cu usurinta ajunge la 180 – 200 km/h. Aici timpul este scurt. Nu am timp. Multe lucruri de facut, vazut…..Rezultatul este important, procesul nu conteaza, sau prea putin…cine are timp de el (extrema: scopul scuza mijloacele). Nu se vad detaliile, nu se simt decat lucrurile tari (culorile tari – swarovski-urile, mirosurile tari – chanel-uri, zgomotele puternice – manifestatii, concerte cu cat mai multi biti). Nu ai timp sa conectezi cu oamenii…conectezi cu lucruri pre-fabricate…doctorul, avocatul, tamplarul, electricianul, KFC, WU-XING. Sau te conectezi la net……si acolo in virtual cica esti conectat la lume. Lucrurile nu se dezvolta, cum pica asa raman (prieteniile, vorbele, proiectele, chiar si un obiect pus in biblioteca…..unde l-am pus acolo ramane)…….nu e timp de clarificari, de dezvoltari….de conceptualizare, de abstractizare (de dezvoltarea pozitiei de observator)…….Scurt si la obiect!
Intre 8 si 10 ore ale unei zile nici macar nu sunt ale mele…….sunt antamate in schimbul necesarului de vietuire si fiintare pe alocuri (recunosc :)). Orice incercare de intrare in alte planuri o fac cu mult efort (ee, aici discutie….). Un plus al meu este profesia care…adevarat fie vorba, se bazeaza pe treceri intre planuri, doar ca aici nu sunt ale mele ci ale clientilor.
Viteza din Bucuresti este fireasca Bucurestiului. Aici lucrurile se intampla, se leaga, se conecteaza, creeaza un flow la ….viteza Bucurestiului (de 120 pe ora).
Oamenii, scolile, bancile, UE, cluburile, muzeele, cainii, arta, muzica…totul “conecteaza” la viteza asta. Asta ii da un soi de firesc. Asta este firescul occidental, crestin, european, civilizat, asta ne garanteaza drepturile (noastre de oameni! se vede treaba ca avem nevoie sa ni le garanteze cineva), e firescul din NATO, ONU, OSCE….asta e viteza din toata aceasta lume.
Si psihanaliza se desfasoara la viteza Bucurestiului. Este aceeasi de la creearea ei….a psihanalizei. Cand Freud a creat-o si a spus “Regresia cea mai buna la 45 minute, ordon!”, ori o spunea deja din interiorul industrializarii, al materialismului, ori pentru ca era evreu, ori pentru ca a prevazut ca este singura sansa sa poate vinde psihanaliza si astfel sa aiba viitor si sa nu moara (sau cate un pic din fiecare). El facea psihanaliza si producea regresii folosind timpul dupa cum avea el nevoie. La fel ca ancestralii lui…..de la Epicur incoace.
La viteza goana delimitarea mea este mai clara. Sunt mai in contact cu ce vreau, simt, doresc……Ma simt mai clar delimitat de ceilalti. La viteza bucuresteana parca sunt mai neclar, limitele mele parca se savarsesc suav in rolurile dobandite sau muncite cu truda…..sunt psihanalist, fiu, sef, psihiatru, iubit, coleg, prieten, cetatean……..si toate astea dupa niste definitii ce nu imi apartin si nici intrebat nu am fost…………
Sa insemne oare ca putem trai in mai multe planuri? Ca fantezia si realitatea se pot intalni? Ca exista schizofrenie fara nebunie?
Stiu cumva ca povestea asta are in spate o poveste …de viata… lunga (si mai ales a unei munci asiduue de reparatie..hi). Si parca stiu ca nu se datoreaza Indiei. Dar, ma repet, India este un continator perfect…pentru mine.
PS. Discutie mare….Ce da viteza?…anxietatea, agresivitatea…..