P:
Fie că este vorba despre diverse sporturi, maşini, job-uri sau calităţile fizice ori intelectuale ale consoartei, competiţia este o a doua natură a bărbaţilor. Anxiogenă sau o măsurare a forţelor cu rădăcini în istoria timpurie a omenirii? De ce simt nevoia bărbaţii ca întotdeauna să fie cei mai buni, în orice, comparativ cu alţi bărbaţi? Competiţia masculină îşi spune cuvântul de la cele mai fragede vârste, este un comportament învăţat, ori este vorba şi de un substrat neurologic, hormonal?
GC:
Competitia masculina in esenta este o conditie fireasca in existenta fiintelor vii. Aceasta conditie contribuie in mod covarsitor la perpetuarea speciilor, siguranta fiintari, asigurarea hranei, dezvoltarea sistemelor sociale etc. Exagerarea, supra-utilizarea, supra-focusarea sau orice alta forma extrema a competitiei este produsa de si produce patologie.
Freud a reusit sa conceptualizeze intr-un mod coerent si clar aceasta conditie prin Complexul lui Oedip – fiul care isi omoara tatal pentru a se putea iubi cu mama sa. Mai mult, in acest fel a reusit sa identifice o intreaga gama de conditii normale si patologice ale rivalitatii masculine. Astazi stim prin teoria psihanalitica in ce conditii apare, la ce varste e mai intensa, cum si cand trebuie sa o stimulam sau sa o temperam, cand ne ajuta sau cand ne incurca.
P:
Din punct de vedere social s-a tot vehiculat ideea egalităţii între sexe, oare competiţia cu o femeie în general (colegă de serviciu, la un sport, la un joc de societate) este percepută ca fiind mai frustrantă decât competiţia cu un bărbat?
GC:
Chestiunea egalitatii intre sexe este o chestiune care trebuie privita cu multa atentie. Daca din perspectiva sociala poate ca are ceva noima, in sensul in care este un instrument util folosit impotriva abuzurilor datorate diferentelor de sex, cand ajungem la nivel foarte intim si personal, egalitatea intre sexe creeaza mai degraba confuzie.
Cand ‚fortam’ aceasta egalitate si obligam femeia sa intre in competitie de tip masculin cu alta femeie sau cu un barbat, sau cand obligam barbatul sa accepte rivalitatea cu o femeie cred ca riscam sa cream niste caricaturi.
Cand apare o situatie de competitie in care barbatul intalneste un competitor femeie, fie ca e la birou, fie ca e la un joc de societate, in mod natural barbatul ar intra mai degraba intr-o pozitie de aparator al femeii, de protector, atacul asupra femeii nu este ceva la indemana. Astfel, competitia cu o femie il pune pe barbat intr-o situatie de conflict, intre as apara pozitia, a lupta pentru locul 1 si as apara femeia, adica sa nu o atace. Acest gen de conflict interior poate fi intr-adevar frustrant si mai ales confuzant.
P:
Poate acest spirit competiţional să creeze o stimă de sine foarte scăzută? Sau să fie un factor anxiogen?
GC:
Sigur! Putem spune cumva ca rivaliatea masculina se fundamenteaza pe frica. Din Oedipul freudian stim ca rivalitatea copilului cu tatal sau este marcata de frica de castrare. Astfel, pe aceasta competitie, baiatul, barbatul, isi joaca intreaga masculinitate. In functie de cum este traita aceasta competitie de catre copil in relatia cu tatal sau, atat de mascul sau temator va fi barbatul de maine. Cu alte cuvinte o competitie sanatoasa va creste stima de sine si va diminua anxietatea.
P:
Cum pot părinţii să le imprime băieţeilor un spirit competiţional sănătos şi realist?
GC:
Competitia, si cea masculina in particular, este inteleasa foarte prost in zilele noastre. Astazi ea este bazata pe criterii dintre cele mai fanteziste, bizare, pe alocuri scarboase. Astazi parintii isi pun copii in competitie cu copii vecinilor de la etajul 5, cu colegii din scoala, cu personaje de la televizor sau chiar din filme sau desene animate.
O competitie sanatoasa presupune in primul rand acceptarea ei de catre toti participantii la competitie. Asta presupune asumarea unor reguli, asumarea respectului dintre participanti, clarificarea limitelor, intelegerea mizei si nu in ultimul rand asumarea posibilitatii de a pierde.
P:
Societatea impune anumite standarde ce alimentează competiţia masculină?
GC:
Sistemele sociale sunt construite pe caracteristici firesti ale fiintei umane, nu pot fi creatii totalmente artificiale. Competitia este una din caracteristicile fiintei umane iar capitalismul este unul din exemplele in care aceasta caracteristica este utilizata pentru functionarea sistemului.
Societatea actuala este bazata aproape in totalitate pe competitie. Problema este exagerarea, extremismul pe care le-a luat astazi competitia in acest tip de sistem. Standardele au o viteza de schimbare uluitoare, atat in intensitate cat si in forma. Asta il face pe masculul de astazi sa fie intr-o perpetua competitie, nu are timp de odihna. Asta ar putea suna de bine (plecand de la idea corecta ca o competitie sanatoasa produce dezvoltare) dar din nou, exagerarea la care s-a ajuns in sistemul actual il face pe masculul de astazi mai degraba castrat … parca stie ca maine va aparea pe strada sa un mercedes mai mare. Astazi, desi exista aparenta unei concurente masculine, mai degraba exista o pasivitate resemnata, precum proverbul: ‚cainele care latra nu musca’.
P:
Spiritul competitiv poate fi accentuat de criza vârstei mijlocii?
GC:
Asa zisa criza a varstei de mijloc este o situatie de analiza. Este un moment de analiza a vietii, daca vreti un fel de moment de respiro in care omul se opreste pentru a-si analiza reusitele, nevoile, visele. In cazul barbatului, unul din elementele pe care si le chestioneaza intr-un astfel de moment este reusita in competitiile masculine, de fapt insasi masculinitatea sa.
Daca la acest moment al vietii barbatul are indoieli, nemultumiri, frustrari legate de masculinitatea sa, de reusitele sale competitionale asta ii poate provoca intr-adevar o criza. Prin criza inteleg aici momente de chestionare, de indoiala, de tristete sau angoasa, de furie, de melancolie etc. Si da, pentru a face fata acestor stari barbatul va incerca sa compenseze, sa panseze, sa recupereze barbatia pierduta/neatinsa, ceea ce ia forma crizei varstei mijlocii.
P:
Acest spirit competitiv dacă este proiectat în cuplu poate avea efecte negative asupra evoluţiei şi echilibrului cuplului în sine? De exemplu când partenera are un job mai bun şi mai bine plătit?
GC:
De obicei, o situatie in care partenera castiga mai mult, sau orice alta sitautie in care exista o aparenta superioritate a femeii in cuplu, este interpretata de mascul intr-o zona a fricii de castrare. Depinde de istoria personala a respectivului mascul, cine a fost personajul castrator in familia sa. In cazul in care acesta a fost mama, atunci situatia din cuplul sau este o reptetitie si probabil, pe de-o parte, se va stradui sa repare istoria iar asta il poate face prea competitiv in relatia cu sotia, pe de alta parte va repeta istoria si va fi un mascul castrat.
P:
Sau în unele situaţii poate predispune la o autoperfecţionare continuă şi este constructiv?
GC:
In sine si in conditii firesti asa este, spiritul competitiv conduce catre dezvoltare, autoperfectionare, este ceea ce se numeste constructiv.
Psychologies magazine- septembrie 2013