In sfarsit DSM 5 (Manualul de statistica si diagnostic al tulburarilor mintale) desluseste un mister: ce se intampla cu copilul cu diagnostic de ADHD (tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate) cand acesta implineste varsta de 18 ani (devine adult). Pana anul acesta (cand a aparut noul DSM, editia 5) ADHD – ul era un diagnostic exclusiv pentru varsta copilariei. Cand trecea de 18 ani copilul care se pricopsise cu acest diagnostic ramanea in aer, ramanea decoperit. In sensul ca nu mai exista un diagnostic pentru el, DSM – ul anterior nu definea un diagnostic pentru adulti cu simptomatologie de ADHD. De aici multiple consecinte: teoretic pacientul devenea santaos doar prin atingerea varstei de 18 ani sau, in cel mai ‘fericit’ caz psihiatrul trebuia sa inventeze un nou diagnostic. Dar din nou multa confuzie…alt diagnostic alt tratament, alt diagnostic alta stigma, alta strategie de intelegere, de explicare………
DSM 5 incearca timid sa faca lumina in acest mister……
Tulburarea de deficit de atentie si/sau hiperactivitate
Criterii de diagnostic
A. Un patern persistent de deficit de atentie si/sau de hiperactivitate, impulsivitate care interfereaza cu functionarea sau dezvoltarea, caracterizate de (1) si/sau de (2):
1. Deficit de atentie: 6 (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome care persista mai mult de 6 luni la un nivel neconcordant cu nivelul de dezvoltare si are un impact negativ direct asupra activitatilor academice/ocupationale (Nota: simptomele nu sunt exclusiv o manifestare a unui comportament opozant, sfidator, ostil sau al unei lipse de intelegere a sarcinilor si instructiunilor). Pentru adolescenti mai mari si adulti (cu varsta de peste 17 ani) sunt cerute cel putin 5 dintre urmatoarele simptome:
- de obicei nu ofera atentie detaliilor sau face greseli din neglijenta, la scoala, munca sau in timpul altor activitati (trece cu vederea sau pierde detalii, lucreaza inadecvat);
- de obicei are dificultati in mentinerea atentiei la sarcini sau jocuri (de ex. are dificultati in a ramane concentrat in timpul lecturilor, conversatiilor);
- de obicei pare sa nu fie atent cand i se vorbeste direct (de ex. mintea pare sa-i fie in alta parte chiar si in absenta unor elemente care sa il distraga);
- de obicei nu urmareste instructiunile si esuaza in terminarea temelor, treburilor sau indatoririlor de la locul de munca (de ex. incepe o sarcina si imediat isi pierde focusul);
- de obicei are dificultati in organizarea sarcinilor si activitatilor (de ex. dificultati in gestionarea sarcinilor secventiale, dificultati in a mentine o ordine a materialelor, dezordonat, munceste dezorganizat, nu reuseste sa isi administreze timpul, nu reuseste sa termine la timp);
- de obicei evita, nu ii place sau este reticent in a se angaja in sarcini ce includ un efort intelectual (de ex. temele de la scoala, pregatirea rapoartelor, completarea documentelor, revizuirea documentelor);
- de obicei pierde lucrurile necesare pentru a-si desfasura activitatile sau sarcinile (de ex. materiale scolare, creioane, carti, portofel, chei, ochelari etc);
- de obicei este usor distras de stimuli externi (pentru adolescentii mai mari si pentru adulti se includ si existenta gandurilor fara legatura cu subiectul);
- de obicei este uituc in activitatile zilnice (de ex. treburile casnice; pentru adolescentii mai mari si pentru adulti poate include returnarea unui apel telefonic, plata facturilor, amintirea intalnirilor etc).
2. Hiperactivitatea si impulsivitatea: 6 (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome care persista mai mult de 6 luni la un nivel neconcordant cu nivelul de dezvoltare si are un impact negativ direct asupra activitatilor academice/ocupationale (Nota: simptomele nu sunt exclusiv o manifestare a unui comportament opozant, sfidator, ostil sau al unei lipse de intelegere a sarcinilor si instructiunilor). Pentru adolescenti mai mari si adulti (cu varsta de peste 17 ani) sunt cerute cel putin 5 dintre urmatoarele simptome:
- de obicei da semne de nervozitate, isi misca mainile sau picioarele sau se agita pe locul pe care sta;
- de obicei isi pareseste locul in situatii in care este de asteptat sa ramana asezat (de ex. pleaca din clasa de curs, din birou)
- de obicei alearga sau se catara in momente nepotrivite (la adolescenti sau adulti poate se poate limita la a se simti nelinistit/neobosit);
- de obicei nu se poate juca in liniste sau angaja in activitati care presupun liniste;
- de obicei este pe picior de plecare ca si cum ar fi activat de un motor (nu poate sta linistit in restaurant, intalniri);
- de obicei vorbeste in exces;
- de obicei dau un raspuns inainte ca intrebarea sa fie completa (de ex. completeaza propozitiile altor persoane, nu isi poate astepta randul in conversatie);
- de obicei nu are rabdare sa-si astepte randul;
- de obicei ii intrerupe pe ceilalti (in conversatii, in jocuri, in activitati; poate incepe sa foloseasca lucrurile altor oameni fara sa intrebe sau sa i se ofere permisiunea).
B. O parte din simptomele de deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate au fost prezente inainte de varsta de 12 ani.
C. O parte din simptomele de deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate sunt prezente in 2 sau mai multe situatii (scoala, acasa, job, cu prietenii sau rudele, alte activitati).
D. Exista evidente clare ca simptomele interfereaza si reduc calitatea activitatilor sociale, academice sau ocupationale.
E. Simptomele nu apar exlusiv in timpul schizofreniei sau altei tulburari psihotice si nu sunt mai bine explicate de alta tulburare mintala (de ex. tulburare de anxietate, tulburare disociativa, tulburare de personalitate, intoxicatie cu substante sau sevraj).
Caracteristici ale diagnosticului
Caracteristica esentiala a ADHD-ului este un patern persistent de deficit de atentie si/sau de hiperactivitate si impulsivitate care intervine in functionare sau dezvoltare. Deficitul de atentie se manifesta in ADHD ca o evitare a sarcinilor, ca o lipsa de perseverenta, ca o dificultate in sustinerea focusului, dezorganizare si lipsa de intelegere. Hiperactivitatea se refera la o activitate motorie excesiva atunci cand nu este nevoie, nervozitate excesiva. La adulti, hiperactivitatea se manifesta cu o neliniste extrema sau printr-o epuizare a celorlalti cu actiunile lor. Impulsivitatea se refera la actiuni rapide care apar in momente nepotrivite si au mare potential de a rani persoana. (de ex. a sari strada fara sa se asigure). Impulsivitatea poate reflecta o dorinta pentru o recompensa imediata sau o incapacitate de a amana satisfactia. Comportamentul impulsiv se poate manifesta ca o intruziune (ex. intreruperea excesiva a celorlalti) si/sau prin luarea unor decizii importante fara a lua in considerare consecintele pe termen lung (ex. acceptarea unui job fara a avea informatiile adecvate).
ADHD-ul incepe in copilarie. Cerinta ca parte din simptome sa fie prezente inainte de 12 ani impune o anamneza substantiala a perioadei copilariei. Amintirile adultilor despre simptomele din copilarie sunt deseori neclare si este important a obtine informatii auxiliare.
Semnele tulburarii pot fi minime sau absente cand individul primeste recompense pentru un comportament adecvat, atunci cand este intr-o stransa supervizare, cand este angajat in activitati interesante sau cand are stimli externi consistenti.
Caracteristici asociate pentru sustinerea diagnosticului
Usoare intarzieri in dezvoltarea vorbirii, motorie sau sociala nu sunt specifice pentru ADHD, dar de obicei vin impreuna. Caracteristicile asociate pot include toleranta scazuta la frustrare, iritabilitate sau instabilitate emotionala. Chiar in absenta unei tulburari de vorbire specifice, de obicei performanta academica sau la locul de munca este afectata. Deficitul de atentie este asociat specific cu anumite procese cognitive, astfel pacientii cu ADHD pot prezenta probleme cognitive la testele de atentie, de memorie, dar aceste teste nu sunt destul de specifice pentru a servi ca diagnostic. La adultul tanar, ADHD-ul este asociat cu un risc crescut de tentative de suicid, mai ales cand este asociat cu tulburari ale dispozitiei sau cu consumul de substante.
Prevalenta
Cercetarile sugereaza ca ADHD-ul apare in cele mai multe din culturi: cu 5 % la copii si 2.5 % la adulti.
Evolutie si prognostic
Numerosi parinti observa activitate motorie excesiva cand copilul este inca un bebelus, dar simptomele sunt dificil de determinat din cauza comportamentului variabil pana la varsta de 4 ani. ADHD-ul este de obicei identificat intre 4-8 ani cand neatentia devine mai proeminenta si mai deranjanta. Tulburarea este relativ stabila in anii de adolescenta timpurie, dar unele persoane au o desfasurare mai brutala, dezvoltand un comportament antisocial. Pentru cei mai multi indivizi cu ADHD, simptomele de hiperactivitate devin mai putin evidente in adolescenta si maturitate, dar nelinistea, deficitul de atentie, impulsivitate persista. Un numar substantial de copii cu ADHD raman relativ afectati si dupa maturitate.
La prescolari, manifestarea principala este hiperactivitatea. Deficitul de atentie devine mai marcant in timpul primilor ani de scoala primara. In timpul adolescentei, semnele de hiperactivitate (alergarea, cataratul) sunt mai putin comune si pot fi limitate la agitatie sau o senzatie interioara de neastampar, neliniste, nerabdare. La maturitate, impreuna cu neatentia si nelinistea, impulsivitatea ramane problematica chiar si atunci cand hiperactivitatea s-a diminuat.
Consecinte functionale ale ADHD-ului
ADHD-ul este asociat cu performante scolare si academice scazute, respingere sociala, si, ca adulti, performanta profesionala scazuta, probabilitate crescuta de neangajare si conflicte interpersonale. Indivizii cu ADHD sunt semnificativ mai predispusi decat cei care nu sufera de aceasta tulburare la consum si abuz de substante, dar si la detentie. Riscul abuzului de substante este major mai ales atunci cand tulburarea este amplificata de comportament antisocial. Indivizii cu ADHD sunt mai predispusi la ranire. Accidentele din trafic sunt mai frecvente la conducatorii auto cu ADHD.
O atitudine inadecvata pentru sarcinile care cer un efort sustinut este de obicei interpretat de catre ceilalti ca lene, iresponsabilitate, refuz de a coopera. Relatiile cu familia pot fi caracterizate de dezacorduri si interactiuni negative. Relatiile cu colegii/cunoscutii sunt de obicei afectate de respingerea acestora, neglijarea sau tachinarea persoanei cu ADHD. In medie, indivizii cu ADHD obtin rezultate mai slabe la scoala, au realizari vocationale mai sarace. In forma ei severa, tulburarea afecteaza multiple arii, social, familial, scolar/profesional.
Deficitul academic, problemele de la scoala si nepasarea grupului tind sa fie cel mai des asociate cu manifestari majore ale deficitului de atentiei, in timp ce respingerea grupului si – intr-o mai mica masura – prejudiciile accidentale sunt mai degraba asociate cu simptomele de hiperactivitate si impulsivitate.
Sursa: DSM 5 – Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, American Psychiatric Association, May 2013.