Cateva elemente de definire:
– sentimentul ca totul are legatura cu tine;
– gandul ca gandurile celorlalti se refera la tine;
– sentimentul ca actiunile celorlalti au un scop care iti este dedicat sau ca au o cauza care ti se datoreaza tie;
– incapacitatea de a-l vedea pe celalalt ca fiind separat/independent; cu alte cuvinte nu poti intelege/accepta ca celalalt are actiuni fara sa aiba legatura cu tine;
– …..
Printre beneficiile paranoiei (bineinteles inconstiente):
– esti buricul pamantului: esti cauza, esti subiectul, iti este dedicat efectul;
– esti in control….. pentru ca ‘stii tot’;
– nu te intalnesti cu singuratatea;
– nu trebuie sa te ocupi de tine, sa iti asumi responsabilitatea propriei vieti;
– iti permiti sa judeci…..pentru ca doar ceea ce stii tu, simti tu, ai experimentat tu, este corect si are valoare;
– nu trebuie sa accepti diferenta; exista doar ceea ce esti tu; restul este rau, negativ, prost…
– nu te plictisesti niciodata; intotdeauna cineva, ceva, in aceasta lume, are ceva cu tine sau in legatura cu tine…si asta iti poate umple orice moment de goliciune;
– …….
Psihanalistii, si mai ales cei kleinieni, ne-au descris foarte frumos acest fenomen. In conceptualizarea kleiniena a dezvoltarii, individul trece de la pozitia paranoida (in perioada cea mai primitiva, dependenta, cand este dumnezeu, lipit si fuzionat de sanul si trupul mamei) la pozitia depresiva (cand se separa, se individualizeaza, devine independent dar trist pentru ca trebuie sa accepte lipsa si singuratatea).
Asadar sunt cam doua optiuni pentru ca cineva sa fie paranoic: ori s-a reintors ori nu s-a dezvoltat.
– S-a re-intors acolo (la pozitia paranoida) pentru ca momentul prezent este insuportabil sau nu poate/stie sa ii faca fata (orice ar insemna asta);
– A ramas acolo (in pozitia paranoida) pentru ca alterantiva de trecere catre pozitia depresiva (adica aceea in care este acceptata lipsa, singuratatea) este inacceptabila (oricare ar fi ele motivele) sau nu poate fi sustinuta (adica nu are putinta de a o mentine).
Cateva forme cotidiene (nu cele de Obregia) si, din pacate, foarte raspandite si vizibile:
– gelozia;
– neincredera in apropiati;
– victimizarea;
– pasivitatea;
– “pozitia copilului”;
– mania persecutiei;
– mania controlului;
– cel care nu asculta sau cel care are mereu dreptate/le stie pe toate;
– cel care o ia personal;
– …