Principiul monedei: Nu exista o discutie despre prostie daca nu exista si reversul…inteligenta.
In timp ce inteligenta si-a pierdut forta si a devenit fie desueta – prin alaturarea ei cu sentimentele in cazul Inteligentei emotionale; fie a devenit mult prea calculabila si astfel arida – cum este cazul indicelui IQ, prostia a capatat proportii aproape arhetipale.
Azi esti intrebat “Ce ba esti prost?” in loc de “Buna ziua”. Prost esti daca esti avocat, doctor, profesor dar si politician, bancher si chiar si rege (“Ce prost regele Mihai ca……orice”). In egala masura esti prost daca esti “baiat de Dorobanti”, prost esti de pleci din tara, prost de ramai, prost ca ti-ai luat masina, prost ca nu ti-ai luat, prost de esti angajat, prost ca platesti sau nu taxele, “prost de puti”, “prost de bubui”……..
Azi nu mai avem nicio sansa decat sa fim prosti. Probabil ca ceea ce ne ramane….in cazul in care ne ramane ceva, este sa alegem ce fel de prosti vrem sa fim. Asta daca nu suntem suficient de prosti incat sa nu putem sa ne asumam prostia noastra! Sau poate vom incepe sa ne iubim mai mult si vom intelege ca prostia trebuie sa ramana prostie si astfel tratata ca atare!!