Singuratatea este vazuta prost. Esti singur fie ca ai anumite caracteristici care te fac insuportabil de catre altii, fie esti parasit, fie mai stiu eu ce ne-facuta ai facut…..In orice caz te simti trist, gol, fara noima, toate cele bune din tine au disparut, desertaciune. Mai este si incarcatura religioasa..te-a parasit pana si Dumnezeu.
Cam asa arata singuratatea in societatea noastra.
Am gasit in Nepal o singuratate fericita, foarte fericita. Ma simt stingher, ma simt invizibil. Pentru acesti oameni eu nu exist, nu ii intererseaza de unde vin, incotro ma duc, unde este Romania, cum ma cheama….mai nimic decat cele necesare unei conversatii de salon….ce mai faceti, cum va merge? Si toate astea intr-un loc in care este imposibil sa nu atrag atentia, sa nu fiu vazut. Sunt atat de diferiti de mine, la vorba, la port, la fata, la mimica, la haine…..Ei imi par o combinatie intre indieni, tibetani, mongolezi…..mici, negri, parosi, cu ochii negri, migdalati si mici, bine facuti la trup, bondoci, foarte primitivi la prima vedere. Eu alb, blonziu, cu ochii mari si verzi, inalt (prin comparatie..), chel, slab. Ei de o saracie care nu poate fi descrisa in concepte occidentale caci ar fi ceva de genut trib, eu cu burrbery si calvin klein. Adica imposibil sa nu ma vada…… ei bine nu. Nici banii mei, nici culoarea, nici hainele, nimic nu le atrage atentia ca as exista, ca ma plimb printre ei, ca sunt acolo. Nu sunt curiosi, nu sunt invidiosi, nu vor ce am eu, nu trag de mine sa ma fure, sa ma insele, sa ma faca, sa imi vanda, sa imi ia banii…..NU. Ei linistiti, fericiti, cu treaba lor, aparent fara griji, eu cu ganduri, intrebari, cautari, griji, planuri……
Daca ma duc la ei sa le cer diverse sunt extrem de amabili. Foarte dispusi sa ma ajute, sa ma indrume, sa imi spuna ce este de facut ce nu este de facut, ce este corect si ce este incorect. Se simt stanjeniti in momentul in care trebuie sa discutam despre cat costa. Mai degraba ar spune lasa de la mine, nu face nimic, decat sa imi ceara bani. Parca ma abuzeaza daca imi cer bani ( de ex. la un hotel in Pokhara am fost intrebat ce buget am pentru camera, atat sa platesc).
Un fel de concluzie:
Cu cat suntem mai primitivi (considerand criteriile occidentale) cu atat suntem mai oameni, mai naturali, mai buni, mai intelepti, mai detasati de material, mai intelegatori fata de fiinta umana si nevoile ei, mai dispusi pentru grija si compasiune.
Concepte precum invidia, concurenta, hotia, minciuna, banii, avutia, civilizatia, drepturile omului, egalitatea, munca etc sunt instrumentele lumii in care eu traiesc si care m-au indepartat atat de mult de om.
Poate nepalezii pentru ca sunt majoritar budhisti au reusit sa inteleaga ca singuratatea, in sensul de non dependenta afectiva de un altul este un mod foarte sanatos de a fi sau doar inca civilizatia nu i-a ajuns. Sper sa fie prima varianta.