Psihonautica (Din cuvântul grec ψυχή «psychē – suflet/spirit/minte» şi ναύτης «naútēs – navigator» – navigator al minţii/sufletului) se referă la o metodologie prin care se descrie şi explică efectele specifice starilor de constiinta extinsa, incluzând stările induse cu ajutorul substanţelor psihoactive, cât şi la o paradigmă de cercetare în care cercetătorul îşi modifică starea de conştienţă în mod voluntar prin astfel de metode, cu scopul de a explora existenţa şi experienţa umană.
Termenul acoperă o arie vastă de activităţi prin care sunt induse stari de constiinta extinsa în scopuri spirituale sau pentru a explora condiţia umană, incluzând practicile samanice, ale tradiţiei budiştilor din Tibet, deprivarea senzorială sau practicile utilizatorilor de substanţe enteogene cu scopul de a induce stări profunde de contemplaţie sau experienţe spirituale.
O persoană care foloseşte astfel de tehnici pentru explorare se numeşte psihonaut.