despre INTEGRITATE 2

despre INTEGRITATE 2

despre INTEGRITATE 2 150 150 gabi

Cea mai frumoasa si profunda descriere a INTEGRITATII. Acum in limba romana cu maxime multumiri si felicitari pentru intelegerea textului original, Irinei D.

GC

 

Joseph Wesley Mathews, 1977, Maliwada Human Development Training School:

Vom vizita sfera Umanității Profunde numită ,,Integritate“.  Uneori, sensul termenului ,,integritate“ se reduce la un fel de verticalitate și stabilitate morală, în sensul în care spunem ,,Are prea multă integritate pentru a lua vreodată mită“.

Însă integritatea profundă este mult dincolo de asta. Uneori, pentru a o distinge de sensul obișnuit, o numim ,,integritate secundară“. Această  integritate nu este constrânsă de morale limitate, oricât de bine intenționate ar fi ele. Integritatea ca trăire profundă este unicitatea forței directoare a unei vieți angajate, care ordonează fiecare dimensiune a sinelui către acest angajament/înspre angajament. Astfel, sinele este de fapt modelat de către sine și focalizat asupra angajamentului. S-ar putea spune că o creație de sine curajoasă are loc în cadrul integrității, fără de care suntem pur și simplu creația diferitelor forțe sociale care ne influențează.

Astfel, baza integrității este o decizie existențială — o decizie interioară care îți alege și îți determină  destinul și pe care ți se ordonează întreaga viață. Aceasta decizie este alegerea ultimă a fiecărei persoane și fiecare persoană face această alegere, conștient sau inconștient. A o face conștient reprezintă gradul cel mai înalt de responsabilitate a ființei umane. Este libertatea întruchipată. Așa arată adevărata libertate.

Când omul își exercită astfel libertatea, realizează că pentru a-și rămâne fidel sieși se va afla mereu într-o poziție unică din care să privească valorile societății sale. Nu mai este constrâns de părerile și de codurile semenilor săi ci le reevaluează pe baza impactului lor asupra deciziei sale existențiale.

Astfel, omul integru este continuu angajat într-o reevaluare socială, într-o mișcare printre valorile societății și o reinterpretare a acestora în concordanță cu forța directoare a vieții sale. Nu primește astfel libertatea de a-și ignora societatea, însă obligația sa transcede conformismul unei vieți supuse codurilor și moravurilor ei. Astfel încât, omul profund integru pare întotdeauna a nu se potrivi până la capăt cu semenii săi însă acțiunile sale sunt mereu potrivite pentru el însuși, chiar și din perspectiva celor care i se opun.

Oricât de ciudat le-ar părea omul profund integru vecinilor săi, el însuși se percepe ca fiind bine ancorat. Cu toate că este clar cu privire la faptul că această lume nu este casa lui, trăiește experiența de a-și fi găsit calea originară. El trăiește o unitate, un sentiment de a-fi-una-cu eternul, nu atât cu valurile și curenții din jurul său ci cu o direcție mai adâncă a istoriei însăși. Prin fluxul legănării dus-întors — atât de evidentă la alții, el trăiește o înrădăcinare inexplicabilă, de parcă și-a coborât rădăcina pivotantă adânc, până în temeliile pământului însuși. Cu toate că-și trăiește viața ca pe o lungă călătorie, chiar ca pe o călătorie nesfârșită către obiectul hotărârii sale, nu se simte niciodată străin în această călătorie. De parcă a mai fost acolo. Integritatea autentică este trăită în primul rând ca acest sentiment de unitate. Kierkegaard a scris cândva o carte despre acest fel de integritate pe care a intitulat-o ,,Puritatea inimi înseamnă a vrea un singur lucru“. Un filosof antic și-a adunat înțelepciunea în jurul acestei integrități cu sfatul ,,Cunoaște-te pe tine însuți și ție însuți să îți fii loial“.