Psihonautice cotidiene

despre Initiere

despre Initiere 150 150 gabi

Mircea Eliade, Nasteri mistice:

Initierea se afla in miezul oricarei existente umane autentice. Si aceasta din doua motive: pe de-o parte, pentru ca orice viata umana autentica presupune crize profunde, incercari, suferinta, pierderea si recucerirea eului propriu, “moarte si inviere”; pe de alta parte, indiferent de gradul de impliniri la care a a juns, la un moment dat orice om isi vede viata ca pe un esec.

In astfel de momente de criza totala, numai o singura speranta pare sa ofere o solutie: aceea de a-si lua viata de la capat. Daca putem spune ca initierea constituie o dimensiune specifica a existentei umane este inainte de toate pentru ca numai initierea confera mortii o functie pozitiva: aceea de a pregati noua nastere spirituala, accesul la un mod de a fi nesupus actiunii devastatoare a Timpului.

despre Gandire

despre Gandire 2048 1833 gabi

Gandirea este un instrument al mintii care ajuta fiinta in scopuri precise, pentru a face  sau a avea. Gandirea apartine unui anumit nivel al constiintei, cel instrumental (faptic, logic, concret).

Cunoasterea fiintei umane inseamna mai mult decat intelegerea modului sau de gandire sau functionare logica (indiferent de logica propusa). Mai inseamna ambitiile, idealurile, valorile, talentele si abilitatile, simtirile acelei fiinte unice.

Daca ne folosim doar gandirea in calauzirea propriei vieti vom avea o cale limitata.

Daca ne folosim doar gandirea in cunoasterea altor fiinte vom avea o intelegere limitata.

 

GC

Un fel de Introducere in Psihiatria Psihedelica

Un fel de Introducere in Psihiatria Psihedelica 2000 1000 gabi

Incep aceasta introducere plecand de la concluziile articolului Serotonin and brain function: a tale of two receptors (Serotonina si functionarea cerebrala: povestea a doi receptori), al lui R.L. Carhart-Harris si David J. Nutt, publicat in Journal of Psychopharmacology, in 2017. Si asta pentru ca in psihiatria de astazi serotonina este regina psihofarmacologiei, neurostiintelor, a cercetarilor pe soricei, a intregii industrii farmacologice, a plafarelor si suplimentelor de toate felurile.

Articolul celor doi renumiti cercetatori se focuseaza pe o problema inca nerezolvata a neuropsihofarmacologiei, si anume Cum functioneaza serotonina in creier? Se pleaca de la premiza cunoscuta, si anume, ca principala functie a serotoninei cerebrale este sa imbunatateasca raspunsurile adaptative aparute ca raspuns la conditii de viata adverse, prin intermediul a doua cai:

(1) o cale de coping pasiv, care imbunatateste toleranta la factorii stresanti si care este mediata prin stimularea postsinaptica a receptorilor 5-HT1A, cu 5-HT1AR dominant in conditii obisnuite de stres. Receptorii 5-HT1AR se gasesc in special in sistemul limbic (circuitul stresului). Prin stimulare acestora scade responsivitatea sistemului limbic si astfel mediaza mecanisme pasive de coping: scade senzatia de stres, scade impulsivitatea, agresivitatea si anxietarea. Functiile care cunosc o imbunatatire sunt: cresterea rezilientei, imbunatatirea rabdarii, cresterea tolerantei la stres, tocire emotionala. Aceasta este calea clasica de operare a psihofarmacologiei de azi, a medicamentelor tip SSRI.

(2) o cale de coping activ asociata cu cresterea plasticitatii care poate imbunatati abilitatile individului de a identifica si depasi sursele de stres prin schimbarea perspectivei si/sau a comportamentului. Aceasta cale este mediata prin stimularea postsinaptica a receptorilor 5-HT2A, cu 5-HT2AR devenind maxim functionali cand nivelul de stres ajunge la nivele critice. Receptorii 5-HT2AR se gasesc raspanditi la nivelul cortexului si prin stimlulare cresc entropia corticala. Prin stimulare post-sinaptica scade rigiditatea gandirii si se observa o imbunatatire a sentimentelor pesimiste. De asemenea, creste plasticitatea neuronala, creste sensibilitatea fata de mediul inconjurator, creste capacitatea de invatare dar si de re-invatare, creste adaptabilitatea si capacitatea de schimbare. Aceasta este calea de operare a substantelor psihedelice. Este in anul 1998 cand cercetatorul elvetian Franz Vollenweider a demonstrat ca LSD-ul si psilocibina actioneaza in creier prin unirea cu receptorul 5-HT2A.

Autorii sugereaza ca aceste doua functii (ameliorarea stresului, via 5-HT1AR si cresterea plasticitatii, via 5-HT2AR) sunt distincte, chiar in opozitie in anumite situatii, dar ambele scad simptomatolgia depresiva si imbunatatesc starea de bine. De aici apare dilema, daca este mai bine sa ai o abordare care creste capacitatea de a suporta pasiv suferinta sau, daca este mai bine sa ai o abordare care sa stimuleze initierea activa a unor schimbari cu potential satisfacator.

Aceste doua cai nu trebuie sa fie neaparat absolute si este posibil ca cele doua functii sa fie complementare. Cu toate acestea, autorii anticipeaza ca antidepresivele conventionale, precum SSRI-urile (care functioneza pe prima cale) si substantele psihedelice (precum psilocibina, ayahuasca, LSD etc, care functioneaza pe cea de-a doua cale) vor deveni doua optiuni concurente pentru tratamentul anumitor tulburari precum depresia sau adictia. Autorii sustin ca acest lucru se datoreaza fundamental faptului ca, cele doua grupe de substante, functioneaza pe doua cai diferite dar, si datorita dificultatii de a combina cele doua tipuri de substante, SSRI-urile atenuand efectele psihologice ale substantelor psihedelice.

Psihedelic provine din greaca, psyche – minte si delein – a se manifesta, ceea ce in engleza se traduce ca “mind manifesting” si, in romana, ar putea fi mintea manifesta (sau mintea care se manifesta). Este in anul 1956 cand, intr-o scrisoare adresata lui Aldous Huxley de catre Dr. Humphry Osmond, acesta scrie “To fathom hell or soar angelic, just take a pinch of psychedelic.”. Acesta este momentul in care este inventat termenul de psihedelic. Pana la acel moment aceste substante erau denumite psihomimetice sau halucinogene. Acestia au continuat sa foloseasca acest termen pentru a descrie efectele LSD utilizat ca adjuvant in psihoterapie.

Psihedelicele sunt un grup de substante psihoactive care altereaza in mod profund perceptia, procesele cognitive si starea de constiinta, prin actiune agonista asupra receptorilor serotoninergici 5-HT2A, la nivel cortical.

Istoria substantelor psihedelice ne poate duce la peste 5000 de ani I.C, la frescele din Algeria, unde s-a observat utilizarea ciupercilor de catre samanii timpului. De-a lungul vremurilor substante/plante precum psilocibina, mescalina, DMT, peyote, iboga, amanita muscaria, salvia, ayahuasca etc se regasesc in diverse scrieri si denumiri si le intalnim pe multiple meleaguri ale lumii, in principal in cadrul unor ritualuri cu scopuri vindecatoare.

In cultura occidentala aceste substante au devenit cunoscute odata cu descoperirea acidului dietilamidolisergic (LSD) de catre dr. Albert Hofmann, in 1943. In anii ce au urmat psihedelicele au fost utilizate in psihiatrie, psihoterapie si psihanaliza cu peste 500 studii stiintifice publicate si rezultate remarcabile.

Din pacate, utilizarea recreationala masiva, in scopuri anti-sistem, contra-culturale, in sub-culturi de tip New Age, dar si alti factori de tip politic, ideologic sau dogmatic circumstantial au facut ca din anul 1970, si anii urmatori, aceste substante sa devina interzise prin Conventii ale ONU.

Au urmat peste 25 de ani de liniste in cercetarea substantelor psihedelice, desi aceasta intrerupere nu poate fi vazuta astazi decat ca o isterie a momentului care a costat omenirea probabil sute de mii de pacienti cu adictii, depresie, anxietatea care ar fi putut beneficia de aceste tratamente. Un exemplu de estimare ar fi că, din 1970, peste 200 de milioane de oameni din întreaga lume au murit prematur din cauza alcoolismului. Dacă tratamentul cu LSD ar fi fost continuat, putem estima că cel puțin 10% din aceștia ar fi devenit abstinenți, prevenind astfel în jur de 20 de milioane de morți premature. S-ar putea argumenta astfel că acesta este cel mai grav caz de cenzură medicală din istorie. Cazul LSD-ului este poate cel mai convingator caci exista peste 150 de studii stiintifice publicate pre-interzicere dar vorbim, de fapt, de peste 15 compusi cu proprietati psihedelice si terapeutice.

În ultimii ani a existat o mișcare din partea unor oameni de știință de a schimba lucrurile. Studiile de imagistică cerebrală asupra psilocibinei (ingredientul activ descoperit din ciupercile psihedelice) şi LSD-ului, conduse de Imperial College of London si Fundația Beckley, au dovedit potentialul  acestor substanțe de a întrerupe circuite cerebrale şi procese de gândire dezadaptative. Psilocibina, ingredientul activ din „ciupercile psihedelice”, acidul lisergic dietilamid-25 (LSD), 3,4-metilendioximetamfetamina (MDMA), ketamina, mescalina, ayahuasca, ibogaina şi alte substanțe au devenit recent subiectul studiului principalelor centre de cercetare psihiatrica din lume.

Peste 200 de studii clinice sunt astazi in derulare in centre precum Imperial College of London,University of Gothenburg, Yale University, UCLA School of Medicine, Johns Hopkins University School of Medicine, Bristol University, NYU School of Medicine, Multidisciplinary Association for Psychedelic Studies –  MAPS, Beckley Foundation, Heffter Research Institute etc. Principalele linii de cercetare se grupeaza sub denumirea de Psychedelic Assisted Psychotherapy:

  • pentru Depresie: Ketamina, Ayahuasca, Psilocibina, LSD
  • pentru Tulburarea Obsesiv Compulsiva: Psilocibina
  • pentru Adictii: Ibogaina, Ayahuasca, Psilocibina, MDMA, LSD
  • pentru Anxietate sociala: MDMA si CBD/THC
  • pentru Tulburarea de stres post-traumatica: MDMA si Ayahuasca
  • pentru Tulburarile psihice legate de sfarsitul vietii sau cancer:Psilocibina, MDMA, LSD.

 Printre aspectele captivante ale substanțelor psihedelice este faptul că potențialele beneficii terapeutice nu rezultă din administrarea zilnică a unei pilule de-a lungul mai multor luni sau ani, ci rezultatele pot apărea după o singura administrare, cu o durată de câteva ore – descris însă de mulți ca fiind atât de intens cât să le schimbe cursul vieții. Medicatia psihiatrica traditionala de astazi are eficacitate limitata la o proportie semnificativa de pacienti, este asociata cu reactii secundare uneori severe, trebuie administrata zilnic, pe perioade lungi, deseori ani si, de cele mai multe ori, intalnim pacieti rezistenti la tratament care necesita mai multe tipuri de medicatie in acelasi timp.

Majoritatea studiilor publicate in ultimii 20 de ani au utilizat o singura doza de substanta psihedelica, asociata cu psihoterapie. Substantele psihedelice nu par a fi tratamente cronice, ci adjuvante punctuale ale procesului terapeutic. Aceste substante introduc o noua paradigma (sau readuc in lumina una veche) in care psihoterapia si psihofarmacologia, impreuna, pot constitui tratamente eficiente, pe perioade limitate dar cu efect pe termen lung. Este important de stabilit aici care este rolul psihoterapiei, daca scolile de psihoterapie actuala pot internaliza in teoriile lor modul in care efectele psihedelice ale acestor substante se pot integra in viata individului aducandu-i bunastare.

 

 

In 2018 am participat la Colocviul de Psihiatrie Psihedelica, care a avut loc la Stockholm, si la Beyond Psychedelics 2018, care a avut loc la Praga. Ceea ce am inteles din prezentarile care au parcurs ultimii 20 de ani de cercetari psihedelice este faptul ca se deschid noi paradigme in psihiatrie: (1) schimbarea de paradigma de la “drogurile ucid” catre, substantele cu proprietati psihedelice pot fi tratamente in tulburarile psihiatrice; (2) schimbare de paradigma legala de la “drogurile sunt ilegale” la substantele cu proprietati psihedelice pot constitui baze de cercetare stiintifica si pot fi utilizate in varii feluri si paradigme conceptuale; (3) schimbare de paradigma de la psihiatria pur biologica catre intelegeri ale constiintei care includ si invataturile samanilor, ale budismului, ale vrajitorilor…

Experienta mea personala cu ayahuasca, cea a intelegerii ritualurilor samanice, experienta starilor de constiinta extinsa, mi-au adus o cunostere a mintii umane absolut noua si ne-intalnita in invataturile medicinei, psihanalizei sau altor stiinte umaniste pe care eu le-am intalnit. Sunt convins ca aceste substante, impreuna cu cunoasterea altor invataturi precum cele samanice, budiste, spirituale pot aduce multa bunastare pacientilor ce sufera de tulburari psihice grave precum depresie, adictie, anxietate, psihoze, si nu numai!!

Intamplator sau nu, am crescut invatand psihiatria care il avea ca tsar pe dr. David Nutt (inceputul anilor 2000). Din anul 2009, eu terminasem toate formele de formare psihiatrica, dr. Nutt a fost detronat si defaimat, dupa ce a facut afirmatii precum: ‘Ecstasy was no more dangerous than ‘riding a horse.’ sau ‘Cannabis, Ecstasy and LSD are less dangerous than alcohol’.

“For the brave new psychiatry of the future – that many would like to see – decisions about whether to passively endure or actively address, may become increasingly pertinent.” concluzioneaza R.L. Carhart-Harris si David J. Nutt articolul Serotonin and brain function: a tale of two receptors.

 

GC

 

Cateva repere istorice:

1897 – Arthur Heffter demonstreaza ca mescalina este substanta psihedelica principala din peyote, consumand 150 mg de hidroclorid de mescalina. Este prima experienta psihedelica cu un compus purificat.

1902 – Un articol despre peyote apare in Popular Science: Mescal: A Study of a Divine Plant”.

1912 – Anton Köllisch sintetizeaza pentru prima data MDMA si este patentat de Merck Pharmaceuticals, in Germania.

1919 – Ernst Spath sintetizata pentru prima data Mescalina.

1924 – Louis Lewin publica Phantastica, reper in psihofarmacologie.

 

1931 – Chimistul britanic Richard Manske sintetizeaza DMT si il numeste “nigerine”.

 

1938 – Dr. Albert Hofmann, care lucra pentru Sandoz Laboratories, sintetizeaza LSD cu scopul de a obtine un stimulant respirator si circulator.

1943 (19 aprilie) – Bicycle Day: Albert Hofmann isi auto – administreaza, intentionat, pentru prima data in istorie, 250 μg de LSD.

 

 

1947 – Sandoz Laboratories pune pe piata LSD sub numele de Delysid, ca medicament psihiatric pentru o varietate de tulburari psihice. In campania sa de marketing, Sandoz sugereaza ca psihiatrii consuma LSD pentru a dobandi o mai buna intelegere subiectiva a experientei pacientilor cu schizofrenie, si multi au facut-o. Tot in acest an a fost publicat de Werner Stoll, in the Swiss Archives of Neurology, primul articol despre efectele LSD-ului asupra mintii.

1952 – Dr. Charles Savage publica primul studiu despre utilizarea LSD pentru tratamentul depresiei. Tot in acest an, Dr. Humphry Osmond si Dr. Abram Hoffer incep utilizarea LSD si a mescalinei pentru a trata dependenta de alcool.

1953 – Dr. Ronald Sandison deschide prima clinica care foloseste LSD, la Powick Hospital, in Anglia. Utilizeaza LSD ca adjuvant pentru curele de psihanaliza. Numeste efectul LSD-ului, “psiholitic”.

1954 – Eli Lilly Company incepe productia de LSD.

1957 – Descrierea structurii chimice a ibogainei este publicata in Journal of the American Chemical Society.

 

 

1958 – Dr. Albert Hofmann izoleaza si determina structura a doi agenti activi din ciupercile halucinogene. Le-a numit psilocibina si psilocin. In acelasi an publica sinteza psilocibinei.

1960 – Sandoz Pharmaceutical incepe productia de comprimate de psilocibina. Fiecare cpr. continea 2 mg de psilocibina.

1962 – 1963 – Dr. Howard Lotsof coordoneaza cercetari privind utilizarea ibogainei pentru tratamentul dependentei de heroina si a dependentei de cocaina.

 

    1964 – Dr. Alexander Shulgin sintetizeaza DOM.

 

1965 – A fost publicata, in Experientia, prima analiza a veninului broastei Sonoran Desert (Bufo alvarius). Pana la 15% din acest venin este format din 5-MeO-DMT.

1965 – Bowden, Drysdale si Mogey publica “Constituents of Amanita muscaria” in revista Nature. Ei au determinat ca efectele psihedelice al ciupercilor sunt produse de muscimol.

1970 – LSD, psilocibina, psilocin, mescalina, peyote, canabis, MDA si DMT devin ilegale la nivel global (lista I a Conventiei ONU).

1974 – 2C-B este sintetizat de catre dr. Alexander Shulgin.

1985 – In SUA este oferit un grant de cercetare doctorului Howard Lotsof, pentru a studia ibogaina in procese de dezintoxicare ultra-rapida.

1990 – Dr. Rick Strassman incepe, la University of New Mexico, un studiu de 5 ani, aprobat de DEA, in care a administrat DMT la 60 de voluntari.

1998 – Este anul cand cercetatorul elvetian Franz Vollenweider a demonstrat ca LSD-ul si psilocibina actioneaza in creier prin unirea cu receptorul 5-HT2A.

1999 – Dr. Roland Griffiths initiaza la Johns Hopkins University un program de cercetare a efectelor psilocibinei (liniile de cercetare: psilocibina pentru tratamentul dependentei de fumat; psilocibina pentru tulburari legate de sfarsitul vietii; psilocibina la tulburarile psihice ale pacientilor cu cancer; studiul efectelor mistice ale psilocibinei la voluntari sanatosi).

 2014 – Dr. Robin Carhart-Harris, folosind tehnici de scanare avansata (fMRI Scan) a reusit sa produca o harta a comunicarii interne a creierului. In stare de constiinta normala (stanga), diversele retele neuronale ale creierului comunica majoritar in interiorul lor, existand putina comunicare intre retele. Sub influenta psilocibinei (dreapta), apar mii de noi conexiuni intre retele, ceea ce face ca un creier sa fie mai integrat.

 

GC

 

Tamangi, samanism si psihoterapie

Tamangi, samanism si psihoterapie 800 533 gabi

Tamangii sunt o populatie de origine tibetano – birmaneza care astazi reprezinta cel mai numeros grup etnic din Nepal, cu o populatie de aproximativ 500 000 de indivizi. Ei traiesc in general in muntii desi exista o mica minoritate care traieste si pe Valea Kathmandu-ului.

Tamangii sunt budisti desi putini cunsoc doctrina budista caci nu stiu sa scrie sau sa citeasca. De asemenea ei nu practica meditatia. Budismul practicat de tamangi este bazat pe animism. Lumea tamangilor este populata de spirite care traiesc in copaci, in pasari, in lucruri si obiecte, in relatii sau comunitati, rauri sau cascade….Tamangii cred ca aceste spirite stau la originea majoritatii binelui si raului din lume. Ei considera ca spiritele sunt cele care provoaca ca o vaca sa nu dea lapte, ca o femeie sa nu poata face copii, ca recolta sa ia foc sau sa fie inundata, ca doua persoane sa aiba un conflict etc…. Cand o astfel de situatie se intampla un spirit cauzator este identificat si un ritual va fi prescris pentru a-l risipi.

Samanii sunt maestrii spiritelor. Ei au dezvoltat tehnici de a controla spiritele. Ei isi pot utiliza puterile pentru a combate spiritele rele, pentru a face exorcitii si pentru a vindeca. In ritualurile samanilor tamangi acestia canta la tobe canturi sacre si intra in stari de constiinta extinsa (alterata). Aceste stari ei le interpreteaza ca stari de posedare sau calatorii ale sufletului. Eliade (1964) utiliza termenul de zbor magic (“magical flight”) pentru a descrie aceste stari de constiinta in care ajung samanii in ritualurile lor.

In aceste stari, samanii tamang cred ca sufletul lor paraseste corpul pentru a strabate lumi cosmice. Aceste incursiuni au scopul de a regasi si reintoarce un suflet furat de catre spirite sau pentru a curata un spirit posedat, acestea fiind considerate cauzele bolilor si ale problemelor din comunitate. Astfel, rolul principal al samanilor in comunitate este de vindecare. Deseori tulburarile pe care le vindeca samanii au la baza conflicte interpersonale, intrafamiliale, conflicte intre mai multi membrii ai comunitatii. Ei considera ca acestea produc dezechilibre la nivelul mintii si corpului pe care spiritele le pot re-echilibra. Munca lor seamna foarte mult cu psihoterapia.

Initierea in samanism seamana foarte mult cu formarea in psihoterapie. Un tanar tamang care primeste chemarea este acela care la un moment dat in viata sa de copil este lovit de o nenorocire (trauma) sau care sufera tulburari psihice. Acest gen de situatie este interpretat ca o posedare nebuneasca care nu poate fi vindecata decat urmand calea samanismului. Astfel, tanarul tamang intra intr-un proces de formare de 7 ani pe langa un maestru saman (guru). El invata tehnici si ritualuri samanice dar, de asemenea, invata cum sa initieze, sa produca dar si cum sa finalizeze (sa controleze) stari de constiinta extinsa. Aceleasi stari care i-au produs boala initiala, considera samanii, dar pe care acum le poate controla. Este ceea ce l-a facut pe Eliade sa sustina ca trainingul samanilor este atat didactic cat si ecstatic. Este acest fel de training care transforma o “boala initiatica” intr-o “cariera samanica”. Cu alte cuvinte samanul este un “nebun vindecat”. Foarte asemanator cu psihoterapia…….doar ca mai putin recunoscut de practicanti.

Samanii tamangi sunt foarte mandrii de abilitatile lor si isi exprima rivalitatea fata de alti samani in mod deschis. Ei nu impartasesc cunostintele lor decat discipolilor si nimeni nu are voie sa participe la ritualurile lor. In inatalnirile dintre samani acestia devin foarte suspiciosi si realizeaza ritualuri de aparare sau atac uneori foarte ciudate si hilare. Parca si aici seamana cu comunitatea psihoterapeutilor :)).

In Nepal spiritele si oamenii merg pe aceeasi cale. Zeitati de toate felurile, spirite, fantome, sfinti si divinitati convietuiesc pe varfurile, vaile si in padurile din Himalaya. Vindecarea samanica vine din integrarea in armonie a tuturor acestor feluri de fiintare. Sanatatea si binetea nu inseamna un individ sanatos ci o comuniune in armonie, oameni, plante, animale, vant, pamant……si aici e rolul samanilor. Samanismul este o forma de viata. Fiecare trib (nu doar Tamangii) are propria forma si intelegere a samanismului. Dar toate au in comun comunicarea cu spiritele din tot ce ne inconjoara, si, cantatul la tobe.

 

GC

 

Voci

Voci 1365 2048 gabi

Ziua in care am incetat discutiile cu vocile din capul meu am inceput discutiile cu multiplele mele voci…UPS.

 

GC

Autobiografie in cinci capitole

Autobiografie in cinci capitole 150 150 gabi

1. Ma plimb pe strada.
Este o groapa adanca in trotuar
Si cad in ea.
Sunt pierdut….nu am nicio speranta.
Nu este vina mea.
Imi trebuie o vesnicie sa gasesc o cale de iesire.

2. Ma plimb pe aceeasi strada.
Este o groapa adanca in trotuar.
Ma fac ca nu o vad.
Si cad iarasi in ea.
Nu-mi vine sa cred ca sunt in acelasi loc.
Dar nu este vina mea.
Imi trebuie si acum mult timp sa ies.

3. Ma plimb pe aceeasi strada.
Este o groapa adanca in trotuar.
O vad ca este acolo.
Dar tot cad in ea….este un obicei.
Ochii imi sunt deschisi,
Stiu unde ma aflu.
Este vina mea.
Ies numaidecat.

4. Ma plimb pe aceeasi strada.
Este o groapa adanca in trotuar.
O ocolesc.

5. Ma plimb pe alta strada.

 

Intelepciune budista – poem al lui Nyoshul Khenpo.

dependența și…de ce?

dependența și…de ce? 150 150 gabi

Dacă cunoști pe cineva care este dependent (de alcool, de jocuri, de heroină, de iarbă, de…..), fă ceva astfel încât să nu îl întrebi niciodată “de ce …………?“. Această intrebare îl va arunca pe cel dependent în hăul rușinii, al vinovăției, al neîncrederii, al stigmei, al căutării fără de sfârșit si…..al neputinței. De aici vor urma ascunderea, minciuna, vina, furia ……un ciclu fără de sfârșit.

Dependența nu este o rezolvare ușoară a unor greutăți cunoscute. Dependența este……ca vântul!!

Incearcă să ințelegi durerea ce se încearcă a fi alinată, singurătatea ce se dorește a fi evitată, trauma ce se cere pansată, drumul anevoios al schimbării……..Este foarte greu sa fi prietenul unui om dependent dar poate fi unul din lucrurile cele mai nobile pe care le faci în această viață.

Fi acolo când ți se cere și stai deoparte când nu mai poți, dar nu întreba de ce?

GC

cpp2018 – despre Terapia de Integrare a experientei psihedelice

cpp2018 – despre Terapia de Integrare a experientei psihedelice 150 150 gabi

Marc Aixala este psihoterapeut cu formare in Psihoterapie integrativa si studii de Master in Terapie Strategica. Marc s-a format in utilizarea terapeutica a Starilor de constiinta extinsa/modificata (Non Ordinary States of Consciousness) si in Psihoterapie cu MDMA pentru PTSD. De asemenea, este membru al grupului de formatori din cadrul Grof Transpersonal Training oferind ateliere de formare in Respiratie holotropica.

Este unul din pionierii Psihoterapiei de integrare a experientelor psihedelice oferind suport atat in cadru privat, in Barcelona, dar si in cadrul ICEERS (International Center for Ethnobotanical Education, Research and Service).

Prezentarea sa de la cpp2018 este o valoroasa expunere a unui caz clinic din experienta sa.

Marc Aixalà: Integration of a Difficult Psilocybin Experience in a Clinical Trial. A Case Study

 

Elisabateth Nielson este psiholog clinician si psihoterapeut in New York, SUA. Cercetarile sale desfasurate la New York School of Medicine s-au axat pe studiul elementelor psihoterpeutice care pot ajuta pacientii sa integreze experientele psihedelice astfel incat sa obtina beneficii clinice.

E. Nielson are formare in terapii care si-au demonstrat eficienta in tratamentul adictiilor (evidence based) precum Interviul motivational sau interventii de Harm reduction. Are studii post doctorale de Psihoterapie psihodinamica la Adelphi University si este trainer in Psihoterapie de Integrare si Harm reduction la Center for Optimal Living.

In prezentarea sa de la Stockholm ne face o trecere in revista a rezultatelor sale privind utilizarea Psilocibinei in psihoterapie pentru Dependenta de alcool si a MDMA in psihoterapie pentru Tulburarea de stres post-traumatic.

Doua studii foarte interesante ale Dr. Nielson sunt, pe de-o parte cel in care a intervievat psihoterapeuti ce utilizeaza substante psihedelice precum LSD, psilocibina sau cannabis in munca lor si, pe de alta parte, cel in care face o incursiune istorica a utilizarii LSD in procesele de formare ale psihoterapeutilor.

Psihoterapia de integrare a experientelor psihedelice, ca parte integranta a Psihoterapiei psihedelice, este o modalitate psihoterapeutica ce apare ca necesitate odata cu renasterea utilizarii substantelor psihedelice in medicina actuala. Este la inceput si cred ca va cunoaste o dezvoltare bogata in viitor.

Elisabateth Nielson ne arata mugurii acestui demers….

Elizabeth Nielson: Do No Harm by Omission – The Need for Psychedelic Integration in Clinical Settings

 

 

Maxime multumiri Swedish Network for Psychedelic Science (Nätverket för Psykedelisk Vetenskap). Toate prezentarile de la cpp2018 pot fi vazute pe canalul de youtube al Nätverket för Psykedelisk Vetenskap.

 

GC

cpp2018 – MDMA pentru tratamentul dependentei de alcool

cpp2018 – MDMA pentru tratamentul dependentei de alcool 2048 918 gabi

Ben Sessa este medic psihiatru, psihiatrie infantila, cu experienta clinica de peste 20 ani in Marea Britanie. In munca sa cu copii care au suferit diverse forme de abuz a observat si studiat traiectoria comuna de la trauma infantila catre adictie si alte tulburari psihiatrice.

Dr. Sessa coordoneaza in prezent primul studiu clinic la nivel mondial privind  psihoterapia cu MDMA pentru tratatmentul adictiei la alcool.

In prezentarea sa de la cpp2018 ne arata rezultatele preliminarii ale acestui studiu dar si o exhaustiva sinteza a ultimilor 10 ani de cercetari psihedelice din Marea Britanie.

Ben Sessa: Child Abuse, Trauma, MDMA Therapy and The Future of Medicine:

 

GC

cpp2018 – psihedelicele si tulburarile psihiatrice legate de cancer

cpp2018 – psihedelicele si tulburarile psihiatrice legate de cancer 150 150 gabi

Stephen Ross este profesor de psihiatrie la New York University School of Medicine.

Dr. Ross este unul din expertii recunoscuti in cercetarea si aplicarea terapeutica a substantelor psihedelice ce actioneaza pe sistemul serotoninergic pentru tulburarile psihiatrice si adictive. Coordoneaza cercetarile psihedelice din cadrul New York University School of Medicine si este initiatorul NYU Psilocybin Cancer Project.

In prezentarea sa de la cpp2018, pe langa o trecere in revista a cercetarilor ce sunt in derulare la New York University School of Medicine, ne pune la dispozitie rezultatele studiului privind utilizarea substantelor psihedelice pentru tulburarile psihiatrice legate de cancer.

 

Stephen Ross: Therapeutic Use of Classic Psychedelics to Treat Cancer-related Psychiatric Distress:

 

GC

 

cpp2018 – despre psilocibina

cpp2018 – despre psilocibina 150 150 gabi

Matthew W. Johnson este profesor de psihiatrie la Johns Hopkins University School of Medicine si cercetator principal la aceeasi insitutie. Focusul cercetarilor sale de peste 12 ani s-a centrat pe utilzarea psihedelicelor in medicina umana. Are peste 90 de articole stiintifice publicate si este unul din pionierii renasterii cercetarii psihedelice.

In prezentarea sa de la Stockholm face o frumoasa trecere in revista a istoriei psihedelicelor si apoi prezintea rezultatele studiilor de la Johns Hopkins University School of Medicine privind utilizarea psilocibinei in tratamentul de intrerupere a fumatului si ultimele rezultate privind studiul ce arata efectele benefice ale psilocibinei asupra depresiei si anxietatii la pacientii cu cancer.

Matthew W. Johnson: Psychedelic Research at Johns Hopkins

 

GC

Noi paradigme in psihiatrie – Colocviul de Psihiatrie Psihedelica (cpp2018)

Noi paradigme in psihiatrie – Colocviul de Psihiatrie Psihedelica (cpp2018) 150 150 gabi

Am participat in octombrie la Colocviul de Psihiatrie Psihedelica care a avut loc la Stockholm. Evenimentul a fost organizat de catre Swedish Network for Psychedelic Science (Nätverket för Psykedelisk Vetenskap).

Ceea ce am inteles din prezentarile care au parcurs ultimii 20 de ani de cercetari psihedelice este faptul ca se deschid noi paradigme in psihiatire: schimbarea de paradigma de la “drogurile ucid” catre substantele cu proprietati psihedelice pot fi tratamente in tulburari psihiatrice, schimbare de paradigma legala de la “drogurile sunt ilegale” la substantele cu proprietati psihedelice pot constitui baze de cercetare stiintifica si pot fi utilizate in varii feluri si paradigme conceptuale, schimbare de paradigma de la psihiatria pur biologica catre intelegeri ale constiintei care includ si invataturile samanilor, ale budismului, ale vrajitorilor…

Pentru caci cuvintele mele sunt prea putine voi face o serie de postari cu prezentarile care mie mi-au adus multa invatatura.

Toate prezentarile sunt inregistrate in timpul colocviului si se pot urmari si pe canalul de youtube al Swedish Network for Psychedelic Science.

Panel: Looking forward – Challenges and Possibilities in Psychedelic Research.

I think a new field is about to be born. There’s so many interesting directions, the possibilities are limitless. Within the next five years these treatments will be available, at least in the US.” -Stephen Ross, MD, PhD

It can change the way we’re doing treatment. The idea that we can both enhance therapy and that we only need one, two or three doses really changes the way we think. […] The idea of living with a particular disorder, hasn’t to be like that anymore.
-Anne Wagner, MSW, PhD

 

 

GC