ADICTIA – in sfarsit revenire in DSM 5

ADICTIA – in sfarsit revenire in DSM 5

ADICTIA – in sfarsit revenire in DSM 5 150 150 gabi

 

Tulburarea de consum de substante – ADICTIE

 

Caracteristica esentiala ce defineste o tulburare de consum de substante este aparitia unei multitudini de simptome cognitive, comportamentale si fiziologice care indica faptul ca persoana continua sa consume substanta in ciuda problemelor aparute.

Cu alte cuvinte, mai populare, o substanta se considera ca produce o tulburare in momentul in care consumul produce efecte ce depasesc cu mult efectele dorite, in care consumul a preluat controlul, in care “sunt atat de prost incat consum desi ma doare”!

Noul DSM 5 (mai 2013), Manualul de diagnostic si statistica a bolilor mintale, biblia sanatatii mintale, ne aduce, in sfarsit, mai multa claritate in ceea ce priveste acest subiect.

Ceea ce deosebeste aceasta abordare de cea din clasificarile anterioare este ca largeste, in sensul unei intelegeri mai exhaustive, mai firesti, conceptul de dependenta inlocuind-ul cu ADICTIA. Astfel nu mai suntem tributarii unei intelegeri materialiste, matematice a efectelor substantelor asupra individului. Nu mai suntem nevoiti sa cautam cu disperare dependenta!!!!

Conceptul de adictie ne permite sa abordam individul in intregimea complexitatii sale si sa nu ne blocam la o relatie diadica substanta – creier. Omul este complex (daah) si astfel relatia sa cu o anumita substanta sau cu un anumit comportament este complexa.

Diagnosticul de adictie, de tulburare legata de consumul unei substante, este bazat pe un patern patologic al comportamentului referitor la consum. Atentie mare la ce inseamna PATERN (repetitivitate, timpi indelungati etc) si PATOLOGIC (in afara firescului, care produce deteriorare…).

 

EXEMPLU:

Tulburarea consumului de canabis – Adictia la canabis

 

Criterii de diagnostic

A. Un patern problematic al consumului de canabis ce conduce la o deteriorare clinica semnificativa, manifestata prin cel putin 2 dintre cele de mai jos pe o perioada de 12 luni:

1. Canabisul este de obicei consumat in cantitati mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat a fost intentionat;

2. Exista o dorinta persistenta si eforturi fara succes de a opri sau controla consumul de canabis;

3. O mare parte din timp este petrecut pentru a obtine substanta, pentru a o consuma sau pentru recuperare din efectele acesteia;

4. Exista pofta sau dorinta intensa de a consuma canabis (craving);

5. Consumul recurent de canabis duce la lipsa indeplinirii unor roluri importante la munca, scoala sau acasa;

6. Consumul constant de canabis continua in ciuda problemelor sociale, interpersonale cauzate de efectele acestuia;

7. Exista o reducere sau renuntare la activitati importante sociale, ocupationale, recreationale;

8. Canabisul este consumat in situatii fizice periculoase;

9. Continuarea consumului in ciuda aparitiei unor probleme fizice si psihologice cauzate de consumul de canabis.

10. Toleranta, manifestata prin urmatoarele:

– nevoia de a creste doza pentru a obtine intoxicatia sau efectul dorit,

– scaderea efectului la consumul unei dozei obisnuite;

11. Sevrajul, manifestat de urmatoarele puncte:

– aparitia simptomatologiei specifice sevrajului pentru canabis (vezi criteriile),

– canabisul (sau substante apropiate) este prescris pentru a evita sau ameliora simptomele sevrajului.

 

Specificatii:

In remisie timpurie: Dupa ce criteriile pentru tulburarea consumului de canabis au fost indeplinite inainte, niciunul dintre criteriile pentru consumul de canabis nu s-au mai intlanit pentru cel putin 3 luni dar nu pentru mai mult de 12 luni (exceptie Criteriul A4 “Pofta, sau dorinta puternica de a consuma canabis” care mai poata fi intalnit).

In remisie sustinuta: Dupa ce criteriile pentru tulburarea consumului de canabis au fost indeplinite inainte, niciunul dintre criteriile pentru consumul de canabis nu s-au mai intalnit pe o perioada de 12 luni sau mai mult (exceptie Criteriul A4 “Pofta, sau dorinta puternica de a consuma canabis” va putea fi prezent)

In mediu controlat: Aceasta specificare este folosita daca persoana se afla intr-un mediu in care accesul la canabis este restrictionat.

 

Severitate:

Tulburarile consumului de substante apar in mai multe forme de severitate, de la usor la sever. Ca un general estimat al severitatii, un consum usor de substante este sugerat de prezenta a 2 sau 3 simptome, cel moderat de 4 sau 5 simptome, iar cel sever de 6 sau mai multe simptome. Schimbare severitatii in timp este de asemenea reflectata de reducerea sau cresterea in frecventa si/sau doza de substanta consumata.

 

Comentarii:

Criteriul A se refera la “afectatarea controlului”, “deteriorare sociala”, “consum riscant” si “criteriu farmacologic”.

Deteriorarea controlului din cauza consumului de substante este primul criteriu din grupa (criteriile 1-4). Persoana consuma substanta in cantitati mari sau pe o perioada mai mare de timp decat si-a dorit initial (criteriul 1); poate experimenta o dorinta insistenta de a opri sau de a refuza consumul si poate avea multiple incercari de a scadea consumul (criteriul 2). El poate petrece foarte mult timp pentru a obtine substanta, pentru a o consuma sau pentru a-si reveni (criteriul 3). In momentele severe ale tulburarii toate activitatiile consumatorului se vor desfasura in jurul substantei. Pofta – Cravingul (criteriul 4) este manifestata ca o dorinta intensa de a consuma care poate apare in orice moment, dar in special atunci cand se afla intr-un mediu in care a mai fost procurata sau consumata substanta.

Deteriorarea sociala este a doua grupa de criterii (criteriile 5-7). Consumul recurent poate fi un esec in indeplinirea rolurilor majore la locul de munca, scoala sau acasa (criteriul 5). Persoana va continua consumul de substante in ciuda problemelor  majore sociale sau interpersonale cauzate de efectele substantei cosumate (criteriul 6). Se pot reduce activitatile importante sociale, ocupationale, recreationale sau chiar renunta definitiv la ele din cauza consumului (criteriul 7). Persoana se poate retrage din activitatile familiale si poate renunta la hobby-uri pentru a consuma.

Consumul riscant este a treia grupa de criterii (criteriile 8-9). Acesta poate lua forma unui consum recurent in situatii in care este periculos fizic (sofat, activitati riscante etc) (criteriul 8). Persoana poate continua consumul in ciuda faptului ca stie ca are probleme fizice sau psihologice care ar putea fi cauzate de substanta (hepatita, HIV, depresie etc) (criteriul 9). Problema-cheie in evaluarea acestui criteriu nu este existenta problemei, ci mai degraba esecul individului de fi abstinent.

Criteriile farmacologice fac parte din ultima grupa de criterii (criteriile 10-11). Toleranta (criteriul 10) este semnalata prin cresterea dozei de substanta pentru a atinge acelasi efect, sau un efect redus atunci cand este luata doza obisnuita. Nivelul la care se dezvolta toleranta variaza foarte mult de la un individ la altul si de asemenea efectele la nivelul sistemului nervos central sunt variate. De exemplu, toleranta la depresie respiratorie si toleranta la sedare si coordonare se pot dezvolta la niveluri diferite, in functie de substanta consumata. Toleranta trebuie de asemenea sa fie diferentiata de sensibilitatea individuala initiala la efectele substantei. Sevrajul (criteriul 11) este un sindrom care apare atunci cand concentratia de substanta din sange sau tesuturi scade la o persoana care are un consum prelungit. Dupa declansarea simptomelor de sevraj va cosuma tocmai pentru a opri aceste manifestari. Simptomele sevrajului variaza in functie de clasa de substanta. De remarcat ca unele substante produc sindrom de sevraj usor de recunsocut prin simptomatologie fizica cu oarecare specificitate, cum ar fi alcoolul, opioidele, sedativele, hipnoticele si anxioliticele iar altele nu (ex. cannabis). Semnele si simptomele sevrajului la stimulente (amfetamine si cocaina), ca si la tutun si canabis sunt de obicei prezente dar mai putin evidente si cu o componenta fizica mult mai mica. Sevraj semnificativ nu s-a raportat la oameni dupa consum de phencyclidine, alte halucinogene, inhalante, prin urmare acest criteriu nu este valabil pentru aceste substante. Nici toleranta si nici sevrajul nu sunt necesare pentru un diagnostic de tulburare de consum de substante – adictie.

 

Intoxicatia cu canabis

 

Criterii de diagnostic:

A. Consum recent de canabis;

B. Comportament semnificativ problematic sau schimbari psihologice (de ex: coordonare motorie afectata, euforie, anxietate, senzatie ca timpul trece incet, judecata afectata) care se dezvolta in timpul sau imediat dupa consumul de canabis;

C. Doua (sau mai mult) dintre urmatoarele semne sau simptome care apar intr-o perioada de 2 ore de la consum:

1. injectarea ochilor

2. senzatie de foame crescuta

3. gura uscata

4. tahicardie

D. Semnele sau simptomele nu sunt atribuite altei conditii medicale si nu sunt mai bine explicate de alta tulburare mintala, inclusiv intoxicatia cu alte substante.

Specificatii:

Cu perturbari de perceptie: Halucinatii cu mentinerea intacta a realitatii auditorii si vizuale sau iluzii tactile in absenta delirului.

 

Sevrajul la canabis

 

Criterii de diagnostic:

A. Intreruperea unui consum de canabis intens si de o perioada indelungata (de ex. consum zilnic sau aproape in fiecare zi, a unei cantitati mari – de ex 2 – 3 g., pentru o perioada de cel putin cateva luni).

B. Trei sau mai mult de trei dintre urmatoarele semne si simptome aparute in aproximativ 1 saptamana dupa Criteriul A:

1. iritabilitate, furie sau agresivitate,

2. nervozitate sau anxietate,

3. tulburari de somn (de ex. insomnia, vise perturbante),

4. apetit scazut sau scadere in greutate,

5. neliniste,

6. stare depresiva,

7. cel putin unul dintre urmatoarele simptome fizice ce cauzeaza discomfort semnificativ: dureri abdominale, tremor, transpiratie, febra, frisoane, dureri de cap.

 

C. Semnele sau simptomele din Criteriul B cauzeaza probleme sau deteriorare sociala, ocupationala si in alte arii de functionare importante.

D. Semnele sau simptomele anterioare nu sunt atribuite altor conditii medicale si nu sunt mai bine explicate de alta tulburare mintala, inclusiv intoxicatia sau sevrajul la alte substante.

 

 

Sper ca profesionistii din sanatate mintala sa se aplece cu mai multa rabdare, deschidere, profesionalism si cu mai putin patos moral, ipocrit si materialist asupra conceptului de adictie pentru a reusi sa trateze pacientii care sufera de o adictie si sa nu mai stigmatizeze si sa judece oamenii care consuma substante (multe din care, de altfel tot din ipocrizie, le numim azi ‘ilegale’). DSM 5 cred ca le ofera acum suportul stiintific!

 

Sper, de asemenea, ca societatea, jurnalistii, parintii, politistii, politicienii, profesorii…noi toti, sa intelegem ca a consuma o substanta nu are nicio semnificatie in sine. Adictia este o conditie complexa care nu se rezuma la intalnirea dintre un om si o substanta!!

 

Organizatiile (ministere, agentii, ONG-uri, media….) care activeaza in acest domeniu au obligatia de a-si fundamenta actiunile pe baze reale, stiintifice, recunoscute si nu pe pareri proprii, abordari morale, religioase sau mai stiu eu de care…..