Un fel de Introducere in Psihiatria Psihedelica

Un fel de Introducere in Psihiatria Psihedelica

Un fel de Introducere in Psihiatria Psihedelica 2000 1000 gabi

Incep aceasta introducere plecand de la concluziile articolului Serotonin and brain function: a tale of two receptors (Serotonina si functionarea cerebrala: povestea a doi receptori), al lui R.L. Carhart-Harris si David J. Nutt, publicat in Journal of Psychopharmacology, in 2017. Si asta pentru ca in psihiatria de astazi serotonina este regina psihofarmacologiei, neurostiintelor, a cercetarilor pe soricei, a intregii industrii farmacologice, a plafarelor si suplimentelor de toate felurile.

Articolul celor doi renumiti cercetatori se focuseaza pe o problema inca nerezolvata a neuropsihofarmacologiei, si anume Cum functioneaza serotonina in creier? Se pleaca de la premiza cunoscuta, si anume, ca principala functie a serotoninei cerebrale este sa imbunatateasca raspunsurile adaptative aparute ca raspuns la conditii de viata adverse, prin intermediul a doua cai:

(1) o cale de coping pasiv, care imbunatateste toleranta la factorii stresanti si care este mediata prin stimularea postsinaptica a receptorilor 5-HT1A, cu 5-HT1AR dominant in conditii obisnuite de stres. Receptorii 5-HT1AR se gasesc in special in sistemul limbic (circuitul stresului). Prin stimulare acestora scade responsivitatea sistemului limbic si astfel mediaza mecanisme pasive de coping: scade senzatia de stres, scade impulsivitatea, agresivitatea si anxietarea. Functiile care cunosc o imbunatatire sunt: cresterea rezilientei, imbunatatirea rabdarii, cresterea tolerantei la stres, tocire emotionala. Aceasta este calea clasica de operare a psihofarmacologiei de azi, a medicamentelor tip SSRI.

(2) o cale de coping activ asociata cu cresterea plasticitatii care poate imbunatati abilitatile individului de a identifica si depasi sursele de stres prin schimbarea perspectivei si/sau a comportamentului. Aceasta cale este mediata prin stimularea postsinaptica a receptorilor 5-HT2A, cu 5-HT2AR devenind maxim functionali cand nivelul de stres ajunge la nivele critice. Receptorii 5-HT2AR se gasesc raspanditi la nivelul cortexului si prin stimlulare cresc entropia corticala. Prin stimulare post-sinaptica scade rigiditatea gandirii si se observa o imbunatatire a sentimentelor pesimiste. De asemenea, creste plasticitatea neuronala, creste sensibilitatea fata de mediul inconjurator, creste capacitatea de invatare dar si de re-invatare, creste adaptabilitatea si capacitatea de schimbare. Aceasta este calea de operare a substantelor psihedelice. Este in anul 1998 cand cercetatorul elvetian Franz Vollenweider a demonstrat ca LSD-ul si psilocibina actioneaza in creier prin unirea cu receptorul 5-HT2A.

Autorii sugereaza ca aceste doua functii (ameliorarea stresului, via 5-HT1AR si cresterea plasticitatii, via 5-HT2AR) sunt distincte, chiar in opozitie in anumite situatii, dar ambele scad simptomatolgia depresiva si imbunatatesc starea de bine. De aici apare dilema, daca este mai bine sa ai o abordare care creste capacitatea de a suporta pasiv suferinta sau, daca este mai bine sa ai o abordare care sa stimuleze initierea activa a unor schimbari cu potential satisfacator.

Aceste doua cai nu trebuie sa fie neaparat absolute si este posibil ca cele doua functii sa fie complementare. Cu toate acestea, autorii anticipeaza ca antidepresivele conventionale, precum SSRI-urile (care functioneza pe prima cale) si substantele psihedelice (precum psilocibina, ayahuasca, LSD etc, care functioneaza pe cea de-a doua cale) vor deveni doua optiuni concurente pentru tratamentul anumitor tulburari precum depresia sau adictia. Autorii sustin ca acest lucru se datoreaza fundamental faptului ca, cele doua grupe de substante, functioneaza pe doua cai diferite dar, si datorita dificultatii de a combina cele doua tipuri de substante, SSRI-urile atenuand efectele psihologice ale substantelor psihedelice.

Psihedelic provine din greaca, psyche – minte si delein – a se manifesta, ceea ce in engleza se traduce ca “mind manifesting” si, in romana, ar putea fi mintea manifesta (sau mintea care se manifesta). Este in anul 1956 cand, intr-o scrisoare adresata lui Aldous Huxley de catre Dr. Humphry Osmond, acesta scrie “To fathom hell or soar angelic, just take a pinch of psychedelic.”. Acesta este momentul in care este inventat termenul de psihedelic. Pana la acel moment aceste substante erau denumite psihomimetice sau halucinogene. Acestia au continuat sa foloseasca acest termen pentru a descrie efectele LSD utilizat ca adjuvant in psihoterapie.

Psihedelicele sunt un grup de substante psihoactive care altereaza in mod profund perceptia, procesele cognitive si starea de constiinta, prin actiune agonista asupra receptorilor serotoninergici 5-HT2A, la nivel cortical.

Istoria substantelor psihedelice ne poate duce la peste 5000 de ani I.C, la frescele din Algeria, unde s-a observat utilizarea ciupercilor de catre samanii timpului. De-a lungul vremurilor substante/plante precum psilocibina, mescalina, DMT, peyote, iboga, amanita muscaria, salvia, ayahuasca etc se regasesc in diverse scrieri si denumiri si le intalnim pe multiple meleaguri ale lumii, in principal in cadrul unor ritualuri cu scopuri vindecatoare.

In cultura occidentala aceste substante au devenit cunoscute odata cu descoperirea acidului dietilamidolisergic (LSD) de catre dr. Albert Hofmann, in 1943. In anii ce au urmat psihedelicele au fost utilizate in psihiatrie, psihoterapie si psihanaliza cu peste 500 studii stiintifice publicate si rezultate remarcabile.

Din pacate, utilizarea recreationala masiva, in scopuri anti-sistem, contra-culturale, in sub-culturi de tip New Age, dar si alti factori de tip politic, ideologic sau dogmatic circumstantial au facut ca din anul 1970, si anii urmatori, aceste substante sa devina interzise prin Conventii ale ONU.

Au urmat peste 25 de ani de liniste in cercetarea substantelor psihedelice, desi aceasta intrerupere nu poate fi vazuta astazi decat ca o isterie a momentului care a costat omenirea probabil sute de mii de pacienti cu adictii, depresie, anxietatea care ar fi putut beneficia de aceste tratamente. Un exemplu de estimare ar fi că, din 1970, peste 200 de milioane de oameni din întreaga lume au murit prematur din cauza alcoolismului. Dacă tratamentul cu LSD ar fi fost continuat, putem estima că cel puțin 10% din aceștia ar fi devenit abstinenți, prevenind astfel în jur de 20 de milioane de morți premature. S-ar putea argumenta astfel că acesta este cel mai grav caz de cenzură medicală din istorie. Cazul LSD-ului este poate cel mai convingator caci exista peste 150 de studii stiintifice publicate pre-interzicere dar vorbim, de fapt, de peste 15 compusi cu proprietati psihedelice si terapeutice.

În ultimii ani a existat o mișcare din partea unor oameni de știință de a schimba lucrurile. Studiile de imagistică cerebrală asupra psilocibinei (ingredientul activ descoperit din ciupercile psihedelice) şi LSD-ului, conduse de Imperial College of London si Fundația Beckley, au dovedit potentialul  acestor substanțe de a întrerupe circuite cerebrale şi procese de gândire dezadaptative. Psilocibina, ingredientul activ din „ciupercile psihedelice”, acidul lisergic dietilamid-25 (LSD), 3,4-metilendioximetamfetamina (MDMA), ketamina, mescalina, ayahuasca, ibogaina şi alte substanțe au devenit recent subiectul studiului principalelor centre de cercetare psihiatrica din lume.

Peste 200 de studii clinice sunt astazi in derulare in centre precum Imperial College of London,University of Gothenburg, Yale University, UCLA School of Medicine, Johns Hopkins University School of Medicine, Bristol University, NYU School of Medicine, Multidisciplinary Association for Psychedelic Studies –  MAPS, Beckley Foundation, Heffter Research Institute etc. Principalele linii de cercetare se grupeaza sub denumirea de Psychedelic Assisted Psychotherapy:

  • pentru Depresie: Ketamina, Ayahuasca, Psilocibina, LSD
  • pentru Tulburarea Obsesiv Compulsiva: Psilocibina
  • pentru Adictii: Ibogaina, Ayahuasca, Psilocibina, MDMA, LSD
  • pentru Anxietate sociala: MDMA si CBD/THC
  • pentru Tulburarea de stres post-traumatica: MDMA si Ayahuasca
  • pentru Tulburarile psihice legate de sfarsitul vietii sau cancer:Psilocibina, MDMA, LSD.

 Printre aspectele captivante ale substanțelor psihedelice este faptul că potențialele beneficii terapeutice nu rezultă din administrarea zilnică a unei pilule de-a lungul mai multor luni sau ani, ci rezultatele pot apărea după o singura administrare, cu o durată de câteva ore – descris însă de mulți ca fiind atât de intens cât să le schimbe cursul vieții. Medicatia psihiatrica traditionala de astazi are eficacitate limitata la o proportie semnificativa de pacienti, este asociata cu reactii secundare uneori severe, trebuie administrata zilnic, pe perioade lungi, deseori ani si, de cele mai multe ori, intalnim pacieti rezistenti la tratament care necesita mai multe tipuri de medicatie in acelasi timp.

Majoritatea studiilor publicate in ultimii 20 de ani au utilizat o singura doza de substanta psihedelica, asociata cu psihoterapie. Substantele psihedelice nu par a fi tratamente cronice, ci adjuvante punctuale ale procesului terapeutic. Aceste substante introduc o noua paradigma (sau readuc in lumina una veche) in care psihoterapia si psihofarmacologia, impreuna, pot constitui tratamente eficiente, pe perioade limitate dar cu efect pe termen lung. Este important de stabilit aici care este rolul psihoterapiei, daca scolile de psihoterapie actuala pot internaliza in teoriile lor modul in care efectele psihedelice ale acestor substante se pot integra in viata individului aducandu-i bunastare.

 

 

In 2018 am participat la Colocviul de Psihiatrie Psihedelica, care a avut loc la Stockholm, si la Beyond Psychedelics 2018, care a avut loc la Praga. Ceea ce am inteles din prezentarile care au parcurs ultimii 20 de ani de cercetari psihedelice este faptul ca se deschid noi paradigme in psihiatrie: (1) schimbarea de paradigma de la “drogurile ucid” catre, substantele cu proprietati psihedelice pot fi tratamente in tulburarile psihiatrice; (2) schimbare de paradigma legala de la “drogurile sunt ilegale” la substantele cu proprietati psihedelice pot constitui baze de cercetare stiintifica si pot fi utilizate in varii feluri si paradigme conceptuale; (3) schimbare de paradigma de la psihiatria pur biologica catre intelegeri ale constiintei care includ si invataturile samanilor, ale budismului, ale vrajitorilor…

Experienta mea personala cu ayahuasca, cea a intelegerii ritualurilor samanice, experienta starilor de constiinta extinsa, mi-au adus o cunostere a mintii umane absolut noua si ne-intalnita in invataturile medicinei, psihanalizei sau altor stiinte umaniste pe care eu le-am intalnit. Sunt convins ca aceste substante, impreuna cu cunoasterea altor invataturi precum cele samanice, budiste, spirituale pot aduce multa bunastare pacientilor ce sufera de tulburari psihice grave precum depresie, adictie, anxietate, psihoze, si nu numai!!

Intamplator sau nu, am crescut invatand psihiatria care il avea ca tsar pe dr. David Nutt (inceputul anilor 2000). Din anul 2009, eu terminasem toate formele de formare psihiatrica, dr. Nutt a fost detronat si defaimat, dupa ce a facut afirmatii precum: ‘Ecstasy was no more dangerous than ‘riding a horse.’ sau ‘Cannabis, Ecstasy and LSD are less dangerous than alcohol’.

“For the brave new psychiatry of the future – that many would like to see – decisions about whether to passively endure or actively address, may become increasingly pertinent.” concluzioneaza R.L. Carhart-Harris si David J. Nutt articolul Serotonin and brain function: a tale of two receptors.

 

GC

 

Cateva repere istorice:

1897 – Arthur Heffter demonstreaza ca mescalina este substanta psihedelica principala din peyote, consumand 150 mg de hidroclorid de mescalina. Este prima experienta psihedelica cu un compus purificat.

1902 – Un articol despre peyote apare in Popular Science: Mescal: A Study of a Divine Plant”.

1912 – Anton Köllisch sintetizeaza pentru prima data MDMA si este patentat de Merck Pharmaceuticals, in Germania.

1919 – Ernst Spath sintetizata pentru prima data Mescalina.

1924 – Louis Lewin publica Phantastica, reper in psihofarmacologie.

 

1931 – Chimistul britanic Richard Manske sintetizeaza DMT si il numeste “nigerine”.

 

1938 – Dr. Albert Hofmann, care lucra pentru Sandoz Laboratories, sintetizeaza LSD cu scopul de a obtine un stimulant respirator si circulator.

1943 (19 aprilie) – Bicycle Day: Albert Hofmann isi auto – administreaza, intentionat, pentru prima data in istorie, 250 μg de LSD.

 

 

1947 – Sandoz Laboratories pune pe piata LSD sub numele de Delysid, ca medicament psihiatric pentru o varietate de tulburari psihice. In campania sa de marketing, Sandoz sugereaza ca psihiatrii consuma LSD pentru a dobandi o mai buna intelegere subiectiva a experientei pacientilor cu schizofrenie, si multi au facut-o. Tot in acest an a fost publicat de Werner Stoll, in the Swiss Archives of Neurology, primul articol despre efectele LSD-ului asupra mintii.

1952 – Dr. Charles Savage publica primul studiu despre utilizarea LSD pentru tratamentul depresiei. Tot in acest an, Dr. Humphry Osmond si Dr. Abram Hoffer incep utilizarea LSD si a mescalinei pentru a trata dependenta de alcool.

1953 – Dr. Ronald Sandison deschide prima clinica care foloseste LSD, la Powick Hospital, in Anglia. Utilizeaza LSD ca adjuvant pentru curele de psihanaliza. Numeste efectul LSD-ului, “psiholitic”.

1954 – Eli Lilly Company incepe productia de LSD.

1957 – Descrierea structurii chimice a ibogainei este publicata in Journal of the American Chemical Society.

 

 

1958 – Dr. Albert Hofmann izoleaza si determina structura a doi agenti activi din ciupercile halucinogene. Le-a numit psilocibina si psilocin. In acelasi an publica sinteza psilocibinei.

1960 – Sandoz Pharmaceutical incepe productia de comprimate de psilocibina. Fiecare cpr. continea 2 mg de psilocibina.

1962 – 1963 – Dr. Howard Lotsof coordoneaza cercetari privind utilizarea ibogainei pentru tratamentul dependentei de heroina si a dependentei de cocaina.

 

    1964 – Dr. Alexander Shulgin sintetizeaza DOM.

 

1965 – A fost publicata, in Experientia, prima analiza a veninului broastei Sonoran Desert (Bufo alvarius). Pana la 15% din acest venin este format din 5-MeO-DMT.

1965 – Bowden, Drysdale si Mogey publica “Constituents of Amanita muscaria” in revista Nature. Ei au determinat ca efectele psihedelice al ciupercilor sunt produse de muscimol.

1970 – LSD, psilocibina, psilocin, mescalina, peyote, canabis, MDA si DMT devin ilegale la nivel global (lista I a Conventiei ONU).

1974 – 2C-B este sintetizat de catre dr. Alexander Shulgin.

1985 – In SUA este oferit un grant de cercetare doctorului Howard Lotsof, pentru a studia ibogaina in procese de dezintoxicare ultra-rapida.

1990 – Dr. Rick Strassman incepe, la University of New Mexico, un studiu de 5 ani, aprobat de DEA, in care a administrat DMT la 60 de voluntari.

1998 – Este anul cand cercetatorul elvetian Franz Vollenweider a demonstrat ca LSD-ul si psilocibina actioneaza in creier prin unirea cu receptorul 5-HT2A.

1999 – Dr. Roland Griffiths initiaza la Johns Hopkins University un program de cercetare a efectelor psilocibinei (liniile de cercetare: psilocibina pentru tratamentul dependentei de fumat; psilocibina pentru tulburari legate de sfarsitul vietii; psilocibina la tulburarile psihice ale pacientilor cu cancer; studiul efectelor mistice ale psilocibinei la voluntari sanatosi).

 2014 – Dr. Robin Carhart-Harris, folosind tehnici de scanare avansata (fMRI Scan) a reusit sa produca o harta a comunicarii interne a creierului. In stare de constiinta normala (stanga), diversele retele neuronale ale creierului comunica majoritar in interiorul lor, existand putina comunicare intre retele. Sub influenta psilocibinei (dreapta), apar mii de noi conexiuni intre retele, ceea ce face ca un creier sa fie mai integrat.

 

GC